Nu vreau să-mi construiesc viaţa într-un domeniu în care voi fi criticat pentru greşelile şi duşmăniile celor ce au fost acolo înaintea mea.
Sunt diverse motive pentru care ziarele din Bacău scapă de cititori cum au scăpat nemţii de evrei. Foarte puţine dintre ele au de-a face cu patronii. Am aflat recent că ziaristul are libertate totală în a-şi alege subiectul, a-l scrie şi a-l trimite spre publicaţie. Dacă e scris bine, iar subiectul este interesant, atunci nici Deşteptarea, nici Ziarul de Bacău, nici Adevărul nu-l va refuza şi va fi publicat instantaneu.
Subiectele dictate nu sunt atât de multe după cum s-a speculat. Dar presa este infectată cu cei ce umplu ziarele de porcării şi de cei care reuşesc să creeze duşmani din colegi, nu doar pentru ei înşişi, ci şi pentru trustul la care lucrează. Astfel apar tot felul de critici inutile la adresa unor ziarişti care, probabil nu au avut şi nu vor dori să aibă de-a face niciodată cu războilor criticilor anteriori.
Va exista unul care mă va critica pe mine ca tânăr ziarist, nu pentru că am scris prost, ci pentru că lucrez acolo unde lucrează unul care a fost redactor la Deşteptarea. Voi fi criticat pentru că am abordat un subiect care implica un membru al unui partid, şi nu pentru că am scris de rău sau de bine.
Voi fi considerat injust dacă voi scrie de rău despre oraş, pentru că atunci s-ar considera că mă iau de primar. Voi fi considerat pupincurist dacă voi scrie ceva de bine. Voi fi lingău dacă toate subiectele propuse şi trimise de mine au fost publicate şi voi fi sluga patronului dacă articolele mele au ajuns deja pe prima pagină. Un alt ziarist mă va înjura pentru că am scris mai bine despre un subiect decât a făcut-o el, dar nu mă va înjura personal ci o va face prin alte mijloace.
Se vor trezi fanii critici anonimi în pieile altor ziarişti sau lucrători în media care mă vor ameninţa şi-mi vor trimite pachete cu intenţii psihopatice. Îmi voi lăsa familia vulnerabilă unor acuze venite din urma unui subiect atins într-un articol sau pur şi simplu mi se va asimila o culoare politică pentru că am preferat să nu-l înjur pe un alt ultim membru de partid. Voi fi considerat formator de opinie după fiecare editorial iar fiecare cuvânt scris va fi unul ce va servi unei trânte în noroi.
Voi fi târât prin toate rahaturile celor ce au comis eroarea de a lucra înaintea mea, voi fi târât prin rahaturile patronilor chiar dacă nu ei îmi impun ceea ce va trebui să scriu şi voi fi târât prin toate rahaturile atunci când voi începe să finalizez un viitor articol ce va citit mâine.
Nu-i bai. Presa nu are nevoie de tineri, presa are nevoie de profesioniştii care îşi dau reciproca în anonimat şi impersonalitate. Voi fi dat afară la comandă nu la fapt.
Destule dintre lucrurile pe care le spui sunt adevarate, dar parca prea vezi situatia in negru. Nu e 100 % asa, poti incerca sa fii mai optimist cu privire la domeniul asta. Cand lucrezi in presa, iti asumi si dezavantajele, dar sunt si foarte multe motive pentru care fac in continuare munca asta si care o fac foarte frumoasa.
Codrin: Poate le si spui.
Da, uite cateva, le gasesti in ceea ce am scris. Si lista ar putea fi continuata, poate chiar o voi continua, ori pe blog, ori aici, la tine.
http://reporterliber.ro/?p=182
http://reporterliber.ro/?p=201
http://reporterliber.ro/?p=369
E greu de explicat cu detalii ce ma face sa ajung acasa, dupa o zi mai grea, fericit ca am facut ceva util la munca. Sa cred ca e o meserie speciala si ca sunt norocos sa o fac de atatia ani si sa-mi doresc sa continui sa fac tot asta si in viitor. Sa enumar toate momentele faine prin care am trecut datorita muncii.
Evident ca exista si fata neplacuta a lucrurilor, dar depinde de fiecare daca o accepta, daca si-o asuma sau nu. Mai bine vorbim „face to face” candva 🙂
Am citit cu atentie textul, ai acolo o eroare…gramaticala (pentru ei insisi). As zice ca cel mai just la subiectul tau ar putea sa scrie unul care activeaza sau a lucrat in presa. E usor sa critici de pe margine. Fara intentie se poate si gresi…
adevarul ca munca in presa iti da multe satisfactii, dar si o groaza de dezamagiri.
punandu-le in balanta, de preferat e…departe de presa!
Eroarea mi-a fost semnalata azi dimineata de domnul Florin P. Am uitat insa de ea si m-am luat cu alte treburi.
Ideea este ca nu critic, ce pur si simplu imi dezvolt motivul pentru care nu doresc sa intru in presa, la fel cum am scris si motivul pentru care nu doresc sa intru in politica.
Eu cred ca este necesar prezenta fiecarui tanar cu capacitate vocationala sa fie prezent in presa Romaneasca. Ideea ta de a nu intra in presa nu poate fi scuzabila insa nici nu poate fi impedicata. Sa nu uitam ca ai libertatea de a alege. Faptul ca ai ales sa scri ceea ce gandesti pe un site este de admirat. E tot o manifestare jurnalistica. Eu m-as apuca sa scriu insa recunosc ca am anumite carente in scris ceea ce ma impiedica sa scriu. Insa multumesc lui dumnezeu ca am calitati oratorice.
Spor si cred in deciziile tale.