Amintiri din anii ’90: Televizorul sport şi Lenoir-ul din 2001

Prin aventurile mele din târgul de maşini, am dat peste o bijuterie de aparat: un televizor Lenoir, marfă chinezească de prin 2001. Desigur, nu prea are legătura cu amintirile din anii ’90, dar să povestesc, totuşi.

Când eram puşti visam să am un televizor dintr-ăla mic, eventual ceas de mână. Probabil era nevoia de a fi pus tot timpul la curent. Prin România era trecută vremea televizoarelor Sport. Ştiţi voi, nişte chestii micuţe care şedeau pe un frigider, pe un dulap şi care se reglau cu şurubelniţa. De fapt, aveau nişte scule speciale, dar nimeni nu le mai avea. Erau menite pentru a fi pierdute.

Interesant este că nu am mai găsit vreun model de televizor Sport românesc care să funcţioneze. Cel puţin nu prin târgurile din Bacău, cu toate că aş fi avut comanda să fac o comanda de vreo 100 de lei pe okazii. Ar fi prea mult timp.

Revenind, totuşi, la televizorul Lenoir, pot spune că e ceva menit pentru a fi montat la maşină. Are mufă de intrare de 12V şi funcţionează cu baterii hipopotamuri de tip HD. Vreo 10 bucăţi, ca să fiu precis.

Partea mişto e că am dat vreo 20 de lei pe el şi se prezintă impecabil. Partea naşpa e că nu funcţionează TV-ul. Gândul iniţial era să-l montez cu Terminatorul şi să-l păstrez într-un colţ istoric, ca pe vremurile bune. Am băgat şurubelniţa în el şi am rămas mască: era sigilat şi nu avea pic de praf în el. Nu miroase a ras, siguranţa e perfectă (adică rezistenţa e 0) şi nu am văzut vreo defecţiune la tubul catodic. Singura chestie naşpa este că scoate un zgomot ciudat pe difuzor atunci când e selectat modulul TV. Pe radio merge perfect.

Calităţile mele de electronist mă îndeamnă să cumpăr un transformator care să scoată mai mult de 12V (13-15V). Instinctul mă trimite la service. Voi ce ziceţi?

5 comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.