Sportul îl facem pe hârtie şi în campanie. Bacău. Punct

În urmă cu ceva timp (îmi place să folosesc expresia asta), treceam cu vederea peste faptul că nu se dă voie tinerilor să practice sportul pe terenurile proaspăt renovate din Bacău. Prezentarea proiectului prin care Consiliul Local oferea acei bani pentru acele terenuri suna cam aşa:

“Primaria Municipiului Bacau va amenaja în aceasta vara înca 30 de terenuri de sport aflate în incinta institutiilor de învatamint, licee si scoli generale. Acest proiect se încadreaza în strategia actualului Executiv al Primariei Bacau de dezvoltare si modernizare a învatamintului bacauan si urmareste desfasurarea în conditii optime a activitatilor sportive în aer liber pentru dezvoltarea armonioasa a tinerilor” (Citat din Ziarul de Bacău).

Problema e că dezvoltarea armonioasă a tinerilor nu se putea face niciodată în timpul orelor de sport. Adică la liceu se face o singură ora de sport pe săptămână, iar în baza asta vom ajunge cel mai probabil anemici sau supraponderali ori dependenţi de medicamente pentru îmbunătăţirea sistemului imunitar. Cu alte cuvinte aşa ceva nu se putea. În luna mai 2009 Consiliul Local a formulat o Hotărâre prin care deschidea porţile terenurilor de sport tuturor tinerilor care urmează o formă de învăţământ. Urma ca mai târziu, prin asigurările date de către consilieri, şcolile să primească înştiinţare iar terenurile să fie descuiate.

Zis şi nefăcut. Mai mult decât atât, Consiliul Local a promis o reducere de 50% pentru tineri, elevi şi studenţi, la bazinul de înot. Aceasta urma să fie pusă în practică în perioada iunie – septembrie, urmând ca mai apoi să se facă o analiză să se vadă cum suportă capacitatea bazinului. Ce s-a întâmplat? Nimic. Consiliul Local nu a mai trimis înştiinţări la şcoli despre noua hotărâre, porţile au rămas închise la majoritatea terenurilor iar tinerii au rămas cu un gust amar pe care l-au căpătat citind despre dezineresul edililor locali.

În luna iunie un consilier local zicea: „-Nu sunt bani pentru repararea gardurilor şcolilor, iar guvernul nu permite instalarea paznicilor în unităţile de cuvânt.” Asta însemna că principiul pe care se baza acea hotărâre era la pământ. Practic nu se poate lăsa acces liber tuturor huliganilor să distrugă bazele sportive iar Consiliul Local se poate lăuda că şi-a făcut datoria faţă de tineri.

În luna iulie am trimis la Guvern o cerere prin care am cerut sprijin financiar pentru repararea gardurilor şi permisiunea pentru ca ai noştri consilieri să poată face angajări suplimentare pentru paza unităţilor de învăţă,ânt. Surprinzător sau nu, am primit răspuns pe la sfârşitul lunii august. Cine trebuia să se ocupe de treaba asta? Prefectura. Cine trebuia sa anunţe Prefectura? Consiliul Local.

.

După mai bine de o lună, prefectura nu a dat niciun răspuns. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Consiliul Local. Se apropie alegerile prezidenţiale, în plină campanie, iar legea nu o respectă nici măcar cei care o creează.

Ce se poate face mai departe?