Slănic Moldova este localitatea care îmi aminteşte mie cel mai mult de vremurile bune. Adică de anii 95-96, pe când eram un puşti cu lopăţica. A fost prima staţiune în care am fost şi, după cum vă daţi seama, m-am ataşat destul de mult de acele locuri. Probabil, este o chestie metafizică pe care numai eu cu Nicolae Guţă o înţelegem.
Revenind la subiect, prin anii 2000 am plecat prin sud-est, mai precis printre ialomiţeni. Dacă întâmplător mai ajungeţi prin 2001 şi sunteţi întrebat de unde sunteţi, nu vă feriţi să răspundeţi „din Bacău”. Primiţi răspunsul atotcunoscătorului: Ah, Sechelariu, Slănic Moldova şi Nadia Comăneci. Prin 2003 se mai adăuga un „Cursaru” pentru că fusese meciul ăla istoric în care FCM a jucat miuţa cu Dinamo.
Era un fel de trend pe-atunci să ştii pe unde e Perla Moldovei şi un altfel de trend să ajungi pe-acolo. De-aia s-a găsit tot prostul să-şi scrie numele cu markerul pe izvoare, ca să vedem şi acum şi să ne amintim că proştii există în toţi anii marcaţi pe rocă. Noroc că unii s-au pus şi pe sculptat, iar nepoţii mei vor putea vedea generaţia de aur din care provine taică-su.
Una peste alta, Slănicul va avea o pârtie de ski, ceea ce este foarte bine. Când am fost ultima dată, prin ianuarie 2011, staţiunea era moartă. Adică preţurile sunt foarte mici, vreo 80 de lei pe noapte la 3 stele, peisajele sunt magnifice şi zăpada a fost din belşug. Semn că potenţial turistic are. Din păcate lipseau turiştii, înafară de vreo 2-3 care se dădeau cu săniuţa pe lângă decedatul Hotel Perla. Pardon, am vrut să zic „renovatul” hotel.
Pe lângă asta, ar trebui să se facă şi vreo 2-3 restaurante, că m-am săturat să mănânc 2 zile la rând din acelaşi restaurant de subsol. Nu spun că ar fi avut mâncarea naşpa, dimpotrivă – dar aş fi vrut să halesc o piţa. Când am întrebat un localnic despre piţerie, se uita la mine ca la maşini străine. Bineînţeles că omul mi-a răspuns: „Aici nu găsiţi, dar luaţi maşina până la Târgu Ocna, acolo sigur găsiţi”.
Nu mai intru în discuţie. Ieri s-a semnat contractul de finanţare la Consiliul Judeţean. Proiectul are o valoare totală de peste 5 milioane de euro şi se urmăreşte o pârtie modernă care să poată fi deschisă până la ora 22. Aşteptăm.
Am fost intr-o vara, acum vreo trei ani. Prima data la Slanic Moldova. Cazare…ne-am luptat pana am gasit o pensiune cu niste camere mici si conditii asa si asa, la 120 lei (in 2008). De-atunci n-am mai ramas peste noapte.
Comparand preturile, in 2009 am stat intr-o pensiune de nota 10 pe Transfagarasan, la 2 km de cetatea Poienari si vreo 5 de barajul Vidraru. 50 lei a costat camera/noapte. Nu mi-a venit sa cred. 80 lei la Sapanta, vreo 60-70 in Busteni (de pe balcon ridicam privirea spre varfurile golase). Concluzia…?
Bravo lor ! Am vazut ce-au fact bihorenii cu Arieseniul albenilor. O pirtie excelenta(de fapt doua), pirtie separata pt. sanie,snowboard, nailon,ghiozdan si alte cele, iluminat nocturn si preturi de te stringi de turul pantalonilor…100-120 /noapte in plin sezon , 150 pt. sarbatori si doar cu rezervare, dar e drept ca si conditiile sunt foarte faine…