in Blog

Rembrandt, pianistul :))

O stângăcie naivă, un zâmbet şi o realitate: Cultura nu este bătută în cuie.

“Atunci când Dumnezeu şi-a luat elicopterul şi s-a dus în Izvoare să se bată cu ţiganii, iar cei cu jurnale online s-au decis să scrie presa..” fraza nu are predicat. Concluzia: există sintaxe care nu necesită predicat iar, va să zică  gramatica nu are la bază reguli stricte, sau poate sunt doar vagi şi uşor de interpretat.

Căci ar fi ciudat ca atunci când cineva te întreabă ceva, să-i răspunzi folosind sintagmele din fraza interogativă. Pentru că, dacă s-ar face asta, atunci ar fi lipsă de respect faţă de cel curios căci s-ar considera răspunsul în sictir sau ar fi o dovadă că nu te-ai gîndit direct la răspuns sau că ai nevoie de timp pentru a contraargumenta o “dovadă”. Vis-a-vis – acolo unde îi este locul. Aşadar politeţea contrazice normele gramaticii: un răspuns poate să nu conţină predicat, iar predicatul este necesar în orice sintaxă în timp ce răspunsul este la rândul său sintaxă.

Reciteşte paragraful de mai sus căci nu l-ai înţeles.

Când vei descoperi dacă am sau nu dreptate, vei înţelege că de fapt Dumnezeu nu s-a bătut cu ţiganii în Izvoare, ci doar a scris ieri o faptă de milostenie. Dracul l-a banghit şi l-a luat la mişto: “Ştiţi, de fapt el e dracu, dar eu nu sunt Dumnezeu”. Când te-ai prins că de fapt dracul nu e dracul biblic, iar Dumnezeu este un alt pseudonim, ai să-nţelegi de fapt că religia se atribuie. Nu te-ai prins? Nu citi din nou că te prăpădeşti.

Şi când te prăpădeşti şi te-adânceşti în filozofii cu întrebări fără predicat ce au răspunsuri fără predicat sau viceversa, ai să descoperi că te gândeşti fără accent. Aşadar gândirea este perfectul lingvistic.

Când zici că eşti independent sau că te gândeşti liber, căci te gândeşti, pe tine, te, în perfecţiunea ta să ştii că eronezi. Când vei căuta verbul a erona şi vei descoperi că nu există, înseamnă că te îndoieşti de propriile tale cunoştinţe căci vrei să vezi şi confirmarea. A cunoaşte ţine de cultură.

Eronez? Lingvistic vorbind, o sintaxă este corectă când majoritatea o greşeşte. Aşa e sistemul. Nu-ţi face griji, împrăştie acest verb, peste doi ani îl vei găsi în DEX, dar nu tu faci cultura. Deci cultura nu ţine de un cuvânt. Şi cum DEX-ul este o adunătură de cuvinte, atunci nu va face obiect de cultură. El. Dexul.

Ai adormit? Trezeşte-te, afli acuşi că Rembrandt e pianist.

Vis-a-vis de poezie*, Rembrandt e pianist. Rembrandt este şi un pictor.  Dacă lumea greşeşte atunci când zice că Rembrandt a fost doar unul şi a fost pictor, atunci informaţia devine reală căci majoritatea decide, iar acest om, pe nume Rembrandt, un necunoscut al epocii, un pianist – nu există.

Aşadar, criminalilor**, citind acest text l-aţi ucis pe REMBRANDT FRERICHS înainte să aflaţi de existenţa sa?

…Rembrandt? Ăsta nu e pianist..?…

* – adunătură de cuvinte

** – e un text mai greu, dacă nu înţelegi întreabă 😀

Write a Comment

Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.