Profunzimea de câmp este o măsură a zonelor dintre distanțe (de la apropiat la depărtat) care sunt în raza acceptată de claritate cu o deschidere de diafragmă și o distanță focală dată.
Când o lentilă este concentrată pe un subiect la o distanță dată, toți subiecții aflați la aceeași distanță devin clari. În teorie, subiecții care nu sunt la aceeași distanță sunt neclari (out of focus). Totuși, ochiul uman nu poate diferenția nivelul mic de neclaritate, anumiți subiecți pot apărea ca fiind clari. Zona de claritate acceptată se mai numește și profunzime de câmp (depth of field). Astfel, crescând profunzimea de câmp va crește, automat și claritatea percepută a imaginii.
Folosind o deschidere de diafragmă mai mică, va crește și profunzimea de câmp.
În general, profunzimea de câmp se extinde de două ori în spatele punctului de focalizare, la fel cum face și în fața sa. așadar, pentru o anumită deschidere de diafragmă, focalizarea unui subiect la 15metri ar putea permite și subiecților de la 13-17m distanță să apară acceptabil de clar.