F-stop este setarea care măsoară deschiderea diafragmei pe o lentilă. Este invers proporțional cu deschiderea diafragmei, lăsând mai multă lumină atunci când devine mai mare.
Practic, este vorba de raportul dintre distanța focală a lentilei cu diametrul diafragmei. Se spune despre o lentilă că este „larg deschisă” (wide open) atunci când este setată pe cel mai mic f-stop, sau când deschiderea diafragmei este cea mai mare.
În mod normal, cel mai mic f-stop este de 2 sau 2.8 pentru o lentilă de 35mm. De aici el crește progresiv: 4-5,6-8-11-16-22. Unele lentile ajung doar la f/16, în timp ce altele (cum ar fi lentilele mari folosite pe camera de luat vederi (view cameras)) ar putea coborî până la f/22, f32, f/45 sau chiar f/64.
Pentru a face munca mai ușoară, se pare că fiecare f-stop lasă de două ori mai multă lumină să intre decât următorul, și jumătate față de cel anterior. Acest lucru face mai simplă ajustarea expunerii prin selectarea timpului de expunere și a combinațiilor f-stop: de exemplu, plecând de la f/11 până la f/8 găsim același efect de expunere ca și cum am fi selectat de la 1/250 timp de expunere la 1/125. Următoarele combinații vor da aceeași expunere pe film:
f/11 la 1/125 sec; f8 la 1/250 sec; f/5.6 la 1/500 sec.
Cu cât este mai rapidă lentila, cu atât este mai mic numărul f-stop. Lentilele rapide pentru camere de 35mm ar putea fi de f/1.8, f/1.4 sau chiar f/1.2.