Pe cine suni când te atacă o haită de câini?

Am scris articolul ăsta şi am cerut opinii* ca să văd dacă numai mie mi se pare hilar faptul că eu vorbeam la telefon cu un nene poliţist de la poliţia locală, iar pe fundal, o haită de câini fugea de zor după fiecare individ care trecea prin zona aia. Dacă ar fi să o iau logic, în convorbirea mea am fost cam nebun, pentru că eu practic l-am sunat pe ăla şi n-am zis că mă atacă o javră şi că sunt pe cale să devin un pedigree de fiţe. Nu.

Eu am sunat poliţistul şi i-am spus că latră câinii. Cât de jalnic poate suna asta? Problema se pune  la finalul conversaţiei când haita de câini se concentra să  înhaţe  o tanti care se ducea la muncă, iar eu am fost informat că s-a făcut o sesizare în numele meu. Ceea ce îmi aminteşte de o conversaţie pe care am avut-o cu un tâmpit de la internet care îmi dădea indicaţii cu repornirea calculatorului. Omule, dacă un câine sărea pe botul femeii şi-o făcea una cu pământul de o mutila pe viaţă, cu ce ,soarta cucului verde, o încălzea pe aia că s-a făcut o sesizare?

Şi nu puteam nici să spun la telefon că acei câini făceau altceva decât să latre. E ca şi cum aş suna la 112 şi aş spune că: un concetăţean merge cu toporul în mână şi mă înjură. Dacă vreau să fie urgentă treaba, spun că deja mi-a intrat securea în cur. Dar nu. De data asta nu puteam blama câinele care lătra că părea turbat pentru că alături era o tanti cu vârstă de 4 ori mai mare decât a mea care mângâia potaia. Şi când trecea unul, câinele se smuncea de la aia, se ducea şi-l făcea pe ăla să se cace pe el de frică, apoi se întorcea să fie mângâiat.

Ei, cum aş fi reacţionat eu dacă aş fi fost luat în seamă de agentul de serviciu şi m-aş fi trezit cu poliţia acolo. Aş fi zis: păi, ştiţi, ăia sunt câinii. La care vă imaginaţi că s-ar fi băgat duduia şi-ar fi spus: „Ce-ai dom’le, nu-s agresivi câinii, n-au muşcat pe nimeni.”  Plus că ar fi urmat şi blestemele de rigoare cu familie, copii şi arborele genealogic de acum într-o mie de ani. Deci n-aveam cum să fac asta.

Apoi, victima. Păi ăla ar sta să aştepte să vină poliţia ca să-i ia declaraţie să vadă ce potenţial agresiv are maidanezul? „Deci, câinele a venit, m-a lătrat, v-am sunat, v-am aşteptat, aţi sosit şi, după cum vedeţi, acest patruped de rasă mă ţine de cur de vreo jumătate de oră. Vă mulţumesc că aţi apărut.” – Deci nu!

Soluţia ideală nu stă în sesizări. Alea sunt bune pentru oamenii care nu sunt în pericol direct, pentru ăia care vor să ajute la marcarea geografică a maidanezilor şi să se ducă ăia de la ecarisaj, când au timp şi chef, să-i strângă. Eventual să nu fie în prima parte a zilei pentru că stau câinii ascunşi. Nici pe la amiază, că atunci e prânzul. După amiază e riscul prea mare. Seara mai doarme omul. Dar găsim noi un timp.

La aia e bună sesizarea! Trebuie un număr de urgenţă, la care să suni şi să spui: în zona cutare sunt 100 de câini care pot omorî un om oricând. Veni, vidi, vici! Şi ei să trimită pe cineva, să cerceteze, să confirme, să ia javrele şi să le ducă direct la adăpost. Nu să stea, să se scarpine după căpăţână, iar apoi să spună: vai, dar sunt marcaţi. La adăpost cu ei, dacă sunt agresivi.

Când vine ţiganul cu toporul după tine și chemi poliţia, vine cineva să-l întrebe dacă are coaie? Nu, îl bagă direct la bulău. Pentru că e pericol pentru cei din jur şi nu stă nimeni să verifice căcaturile astea. Sau, mai rău, să auzi că se face sesizare pentru tine.

*am făcut spam pe mess, pe facebook şi am cerut opinii. sunaţi la poliţie ca să faceţi o sesizare, vă zic.