Palmierii Bacăului. Pentru unii sunt o amintire plăcută, pentru alții, un un prilej de a critica administrația locală. Totuși, pot spune pe bună dreptate că Bacăul, asemenea multor orașe din România, a făcut parte dintr-un proiect, probabil nescris, prin care se dorea crearea unui ambient exotic, mediteranean.
În 2008, evenimentul.ro făcea mișto de faptul că palmierii au devenit „un ultim simbol al Bacăului”. Articolul semnat de G.P. făcea referire la planta care apăruse într-o jardinieră a piațetei din fața Casei de Cultură „Vasile Alecsandri”:
Culmea este că primul palmier al oraşului de pe Bistriţa a fost luat din sera proprie a Direcţiei de salubritate şi Spaţii verzi. „Spre deosebire de ce ar putea crede cetăţenii oraşului, palmierul a fost crescut în sera noastră. L-am adus în piaţă pentru a înfrumuseţa locul şi ai da o culoare aparte”
În realitate, lucrurile stau altfel. În câteva cărți poștale cu Bacăul anilor 70, câteva zone ale orașului sunt ilustrate cu palmieri: Palatul Administrativ, Casa de Cultură și Parcul Cancicov. Nu putem spune în vreun fel că în 2008 a fost vorba de primul palmier de pe meleagurile bacoviene, dar este o caracteristică a orașului care pare să fi supraviețuit mai bine de 40 de ani.
Tot prin 1965-1970, în Bacău s-a amenajat și Insula de Agrement, iar, mai târziu, în centru, precum și în alte orașe din România (Brăila sau Târgu-Mureș), au apărut ceasurile din flori, care erau, practic, decorațiuni urbane specifice zonelor mediteraneene: Grecia, Egipt.
Voi încerca să revin cu alte vederi care să arate tendința pe care am încercat să o explic în câteva cuvinte.
Sunt arbori si arbusti in Romania mai frumosi decat palmierii adusi din alte locuri ! Daca sunt ingrijiti la acelasi standard, nu sunt cu nimic mai prejos decat palmierii!Iarna nu este o problema pentru arborii autohtoni !