Italienii de august 2011: Cum îi recunoşti?

Sunt mai multe modalităţi de a recunoaşte italianul de august. Ştiţi şi voi, românul ăla de care ţi-era dor, ăla care scuipa pe stradă, care arunca punga de napolitane pe stradă şi care spărgea toţi mafioţii din lume cu familia lui. Acum s-a întors şi e mai puternic ca niciodată. Nu mă înţelegeţi greşit. Îi respect pentru contribuţia la economia ţării şi-i aştept în fiecare august. Sper doar să fiu plecat în concediu şi le fac statuie dacă este cazul.

1. Şoferul de italia. Şi-a luat maşină din 2002 la reducere. Conduce ca o curvă proastă şi se crede stăpânul şoselelor. Nu ştie ce e aia trecere de pietoni sau ce e ăla semafor. E un soi de daltonist, dar care vede culoarea proastă a hainelor cu care se îmbracă. În plus: hare putere, hare valoare şi mhanele din bass. Hai la la Guţă!

2. Shopper-ul italian. Se îmbracă la pantaloni albi, pantofi negri şi cămaşă în dungi. Valoarează vreo 8 euro cu tot cu ceasul de la mână. A descoperit punga se seminţe şi guma de mestecat. Ochelarii de soare nu sunt o noutate, dar se respectă atât de mult încât să-i poarte peste freza gelată. Mânca-i-ar mă-sa gura când o deschide: „ie nişte sânji di toro, fă”.

3. Plimbăreţul di Milano. Pantaloni trei sferturi, cămăşi şi şlapi. Genul de român care joacă fotbal în blugi. Nu-i bai, dar merge crăcănat. Atât de crăcănat încât te întrebi dacă tatuajul de pe gambă n-are şi o semnificaţie mai intimă. Am uitat să menţionăm un bucată pereche de ochelari de soare pentru plimbările nocturne din cancicov.

4. Mi-i dor di tini, ţaro. Genul de italian care se pozează cu stâlpii. În parcul Cancicov, s-a aşezat lângă o ciupercuţă aprinsă, a luat poziţia de fotomodel şi-a cerut: una poză la băiatu. „Pi pământ am crescut”.

5. Petrecere romană. Nu e românească ci este romană. Adică: casetofon la maşină cu tun de bas şi Irina Loghin. Apoi Guţă. Apoi Fuego, Liviu Vasilică şi Florin Salam. Bineînţeles, specialitatea casei: bere bucegi, coji de seminţe, coşuri de gunoi goale şi multă laudă de sine: „În Italia, oamenii sunt civilizaţi, bă. Ascultă la mine. Unul nu scuipă!”  – şi un zgomot de flegmă ce lipeşte asfaltul va completa concertul: Regheton, ţa!