Critica adusa cuvintelor [Volumul 1]

Si daca tot sunt in rubrica cuvinte si sunt in pana de idei m-am decis sa ma iau putin de viata a ceea ce face posibila conversatia in ziua de azi…[caci pe vremuri puteai sa gesticulezi doua trei semne si omul intelegea, acum trebuie sa ii explici].

Cuvintele astea sunt foarte interesante, daca ai sta sa le analizezi pe fiecare in parte. Eu as vrea sa le fac comentarii catorva dintre ele (sa fim seriosi, n-am sa ma apuc acum sa comentez tot dex-ul).

Asadar sa incepem cu o conversatie simpla…de genul: „Salut, ce mai faci?” „Bine” . Inteleg faci bine, dar ce faci, cu ce „pana mea te” ocupi, pe mine nu ma intereseaza ca faci bine. Binele este o stare, nu o treaba. Daca te-as intreba: „Cum te simti?” „Cum o duci?”… as intelege ca te simti bine, ca nu ai nicio grija pe lumea asta, ca viata ta e atat de grozava incat putin iti pasa daca imi raspunzi intr-un cuvant, care saracul e adverb si nu are decat o menire pe lumea asta si anume sa-mi faca mie in ciudata ca el e „bine” si eu nu. Dar asta e…

Sa trecem mai departe. Acelasi raspuns, alta intrebare: „Cum a fost in tabara, la mare, la tara, la munte, in excursie, la cimitir…etc”. „Bine”. Inteleg… in Africa de Sud are loc un atentat acum si sa-nteleg ca unde ai fost tu a fost mai bine. Sau nu… Ma gandesc… a fost vremea buna, mancarea buna, apa buna, oamenii buni, cazarea buna, etc…dar parca „bine” era adverb. Deci o actiune trebuie sa fi fost buna…asadar tu cand raspunzi la intrebarea „cum a fost la/in….” raspunde domn’le ce a fost bine. Eu ce sa inteleg? „Am mers bine”. Bineinteles ca ai mers bine, doar nu esti handicapat. „Am mancat bine”. Numai respect, dar acasa nu aveai mancare? „Am scris bine”… Imi imaginezi ca ai avut de scris un eseu de 1000 de pagini pentru bacalaureat in care tu ai scris cuvantul „bine” si atat, doar ca sa dovedesti lumii intregi de inteligenta ce-ti indeasa capul.

Sa numim alineatul: „Capitolul 3”: „Ce-ai facut?” „Ei, ce sa fac?”. Frate, daca voiai sa ma intrebi pe mine ce ai facut tu, puteai sa ma intrebi… nu stiam ca uiti asa de repede, poate ai o problema mintala sau mai stiu eu ce, te inteleg foarte bine, scuza-ma ca am indraznit sa abuzez de conditia ta prin aceasta intrebare. Aaa, stai putin, vrei sa imi arati cat de destept esti, si faci asta prin a-mi arata putin sarcasm. Multumesc, desteptaciunea ta iesita din comun nu se compara cu a mea primitiva, care…poate prin nu stiu ce minune chiar era curioasa de ce ai facut, si daca se poate sa fii ajutat cumva. Asta e.

Anexa 5: „Ticuri stresante”: „Stii am fost la Mall si am cumparat…..stii? Si apoi am facut….stii?”. Draga persoana cu care port aceasta conversatie, vreau sa iti aduc la cunostinta faptul ca nu stiu despre ce e vorba. Eu nu „este” tu. Eu nu „stie” cum iti omori tu timpul frecand menta prin Mall, pentru ca sincer sa fiu nu prea ma intereseaza… Aaaa, eu te-am intrebat…pai daca te-am intrebat eu, inseamna ca te-am intrebat cu un rost si anume ca NU STIU!

Alineatul 6. „Puii mei, pana mea”… Esti gaina? Serios acum.. ce s-ar putea gandi un om in toata firea cand te duci la el si ii explici cu toata silinta ta: „Am fost in puii mei la mare, si pana mea daca nu m-am ars.” Nu stii? Iti dau un sfat. Ia-ti haine lungi sa-ti ascunzi penele, si cotcodaceste la cel putin 100 de m distanta de mine.
[Acest articol participa la concursul VisUrat]

4 comentarii

  1. buna cristi:)

    in primul rand ma bucur ca ti’a facut blog, e adevarat, ai idei interesante si abia astept sa ti le expui

    acum in legatura cu „volumul I” mare adevar graiesti..dar ce sa le faci..omul tot om ramane…si nu se va schimba asa usor…multi nu realizeaza, nu asculta parerile altora..mai pe scurt sunt au un orizont inchis..e mult de vb pe tema asta…

    uite…in legatura cu „ticuri stupide” nu sunt de acord… oricine are ticuri…chiar si eu… chiar si tu…sunt ticuri…doar atat..amuzante la unii,enervante la altii…(m’a deranjat ca le’ai numit stupide)

    da stiu..de asta ti’ai facut blog…sa’ti expui parerea in legatura cu diverse lucruri, evenimente…dar nu m’am putut abtine sa nu comentez putin:)

    astept volumul II

  2. adevarat!! vorbesti…
    cu toate ca…oricata incultura(cantitativ vorbind), sau grad de incultura ai vrea sa evidentiezi…cei care se bucura de a in fiecare zi nu cred ca o sa ajunga sa citeasca blogul acesta…si daca, intr-un caz fericit, in navigarile lor frecvente pe internet, nu cred ca or sa se simta…datorita naturaletii cu care, ma repet, se bucura in fiecare zi de statutul lor de…gaini, gaste, papagali- dupa posibiliati fiecare.
    spor la treaba!!
    astept si eu vol III

  3. Chiar imi plac desi, m-ai cam lovit fix in crestet cu unele chestii….Ehhhh, poate asa mai renunt atat eu cat si altii la unele ticuri verbale:):)

  4. in pana mea cristi, daca te inteleg.

    acum, ca mi-am folosit ticul, si inca ma voi mai folosi de el: nu tine neaparat de gradul de cultura al fiecaruia cand da astfel de raspunsuri. Dar, da, este iritant sa tot primesti acel bine.
    In legatura cu ticurile verbale, penele mele sunt de mult in perna si nu le port cu mine, dar prefer sa recurg la „pana mea”, decat sa spun ceva mai vulgar in momente in care sunt iritata, nervoasa, sau pur si simplu imi pierd calmul, asa ca, nu e un tic, ci mai degraba o metoda de a inlocui altfel de cuvinte, poate mai jignitoare.

    Ai idei interesante, tin cont de opiniile tale, dar nu trbuie sa le iau pe toate in calcul.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.