Citeam, cândva, pe site-urile lui zoso şi al lui kristofer că nu le place faptul că nu sunt blocate agregatoarele de către google. Răspunsul este relativ simplu, dacă ar fi să judecăm site-urile pentru conţinut.
Avem, de exemplu, site-ul financiarul sau www.fin.ro. Un articol de aici, să zicem de cel cu deputalul Peter Skinner, are în jur de 10-11 rânduri, încapsulate într-un chenar care nu ocupă mai mult de 7-8% din conţinutul total al paginii. Când vine vorba de sursă, se vede clar că, de fapt, conţinutul real sau corpul articolului, ocupă un spaţiu infim.
Cred că este destul de clar unde se merge cu aceste procente. În principiu, nici Google-ul nu poate detecta dacă articolul respectiv este preluat 100%, sau dacă agregatorul a luat doar acel 7-8% din conţinutul total al paginii. În mare parte, pentru că sursa nu spune: „aici e articolul, de aici trebuie să vedem dacă se fură sau nu”. Astfel, ar trebui ca site-urile gen: cica.ro, fain.polimedia.us, digg.com, sau RSS-urile integrate pe site-uri să fie considerate ca furt. Apoi, promovarea s-ar putea face doar prin mijloacele mai urâte: spam, spam.. şi iarăşi spam.
Bineînţeles, fin.ro nu este singurul site care se poate plânge de conţinut slab. În aceeaşi categorie intră şi blogurile sau site-urile mai mari gen: gsp.ro, cancan.ro, libertatea.ro, click.ro – care au pus preţ mai mare pe advertisment decât pe conţinut. Când scrii un articol de 3 rânduri şi ai blogul mai lung decât anaconda, trebuie să te aştepţi la aşa ceva.
telegraph.co.uk, de exemplu, merge mai mult pe calitate decât pe cantitate. Acolo, un articol, gen, ocupă ceva mai mult de 7-8%. Soluţia pentru restul: report. În termeni româneşti: datul în gât.
new media’s a bitch!
Un comentariu