Autor: Cristi Juverdeanu

Sigur, acum, după ce toată barosăneala din România a reușit să se vaccineze „peste rând”, partidele au început să țipe. Dar, ce-ar fi să facem un experiment. Ce-ar fi, de pildă, dacă senatorii și deputații care acuză măgăria ar veni și cu o propunere de tipul „cei care s-au vaccinat peste rând, să plătească vaccinul, atât doza lor, cât și doza celor cărora le era destinat.” – Nu s-ar rezolva multe, barosanii ar avea bani, dar tot ar fi un început de a mai stârpi pileala, măcar în rândul populației generale.

„Vreau să vă anunț că ieri am finalizat cu succes investiția <>, începută în urmă cu circa 3 ani, prin care apa furnizată de CRAB devine, într-adevăr, potabilă. Finanțarea s-a făcut exclusiv din veniturile proprii.” – E discursul pe care piticul meu rațional îl ține astăzi în fața piticilor sceptici, susținători ai mișcării „LeaveBC”.

După postarea de ieri, la fel ca după multe altele, am mai avut câteva discuții de fundal, iar o întrebare de care am început să mă lovesc recurent este:
„N-ar fi mai simplu dacă ai vorbi cu un consilier local să preia propunerile tale?”.

Ba da, ar fi, dar iată șocul: în 2021, nu mai există cale oficială de a comunica cu un consilier local. Singura cale este să profiți de relațiile personale și profesionale pe care le ai cu cei care activează acolo, să te folosești de pile și nepotism pentru a putea încerca voluntar să repari comunitatea în care trăiești.
Sistemul este atât de bolnav, că simptomele grave abia încep de aici. Chiar dacă deliberativul și executivul sunt puteri cumva independente, la nivel local, cetățenii pot comunica cu cele două entități prin registratura primăriei (adică doar prin executiv) și toate filtrele sunt făcute de un singur om: secretarul general al municipiului.
Dacă acel om nu are chef de muncă, nu vrea să-și bată capul, sau i se pare că opoziția ar putea profita politic de propunerea ta, jocul se oprește acolo. Nu contează problema pe care ai ridicat-o, nu contează fiabilitatea soluțiilor propuse, e stop joc și vei fi invitat să faci politică (să strângi semnături sau să faci lobby).

Iar acum, furnizorul meu de miere de albine va zice: „eu ți-am zis să te înscrii în partid”. Nu! Speranța mea este că regimul în care cetățeanul contează doar dacă este membru de partid a apus de mult. Dacă nu, înseamnă că cineva a dat revert la democrație.

Uite una pentru primari și viceprimari: de vreo 16 ani, v-a intrat în vocabular o scuză de genul: „se lucrează la asta”, „Nu putem face în câteva luni, ce n-au făcut alții în $random ani” și „Proiectul este în derulare”. Toată lumea știe că e rahat politic. Unii îl acceptă pentru că, „bogdaproste”, le-ați răspuns la comentarii și i-ați făcut să se simtă mai importanți, dar mai sunt și alții, ca mine, fără ocupație de interes public, care încep să se oftice.
1. Dacă un „proiect este în derulare”, spune că ești la faza la care ai pus pe cineva să-l scrie pentru tine și că te rogi să primești o finanțare, de undeva, cândva. Adică ești în faza de proiectare a proiectului.
2. Dacă „se lucrează la asta”, fă, naibii, task sheet-ul (devizul de lucru în funcție de care plătești angajații) public. Dacă, de exemplu, te-ai angajat să asfaltezi o stradă, pune pe site-ul UAT-ului:
Proiect X
01.01.2021 – Ortogramă Ion scrie proiectul de asfaltare. Deadline: 15.01.2021
14.01.2021 – Ortogramă Ion a predat proiectul pentru feedback la Cratimă Vasile.
21.02.2021 – Cratimă Vasile a transmis proiectul la primar.
01.03.2021 – Primarul întoarce proiectul la Ortogramă Ion.

La fel s-ar putea face și pentru programările echipelor de curățenie:
01.01.2021 – str. Milcov 108-114. 6 Măturători, un spălător. (in progress)
02.01.2021 – str. Panseluțelor. 10 măturători, două spălătoare, trei bețivi. (in progress)
03.01.2021 – str. Viorelelor 5-10. 4măturători, 4 bețivi (programat)
Și așa mai departe.

Nu e o chestiune care necesită digitalizare, nici cine știe ce buget sau angajați cu facultate de aerodinamică și sute de ani de experiență în administrația publică locală. Necesită doar management bun și comunicare utilă.

Cât despre geniul ăla care vă tot șoșotește: „eh, lasă, nu fă asta, că poate găsim o finanțare europeană ” – ăla e la furat. Presupun că aveți și voi nevoie de un om care să vă ducă gunoiul din primărie din când în când, nu? Puneți pe taskheet și asta:
01.01.2021 – Fondache Europeanu propune proiect european pentru nimic.
10.01.2021 – Primar asignează task „du-te și plimbă gunoiul” către Fondache Europeanu.
Știu că bat câmpii, dar așa îmi vine să vă dau afară…

Discutam cu brokerul companiei și consultantul meu financiar (ce? voi n-aveți?) despre proiectul emisiunii de obligațiuni al municipiului vital și am concluzionat următoarele:
– Pentru emitent, ideea e bună, eficientă și cu sens: schimbi de dobânzile alea mari de la bănci cu una fixă de 4.5%. Ca instuție ai avea numai de câștigat.
– Expunerea de motive dată publicității e atât de nefericită, că ai zice că e preluată dintr-o stenogramă de la o serată cu trabucuri. Pe scurt, ea zice așa: „de la norod împrumutăm cu o dobândă 4.5%, că și așa e mai mare decât le dă statul sau banca, iar noi nu câștigăm doar că vom avea o dobândă mai mică ci și pentru că inflația și ROBOR-ul vor crește semnificativ în următoarea perioadă”.
Ce e mai trist este că nu e o informație dată de vreun Juverdeanu care se crede de acum analist financiar, ci este pe un document oficial al unui municipiu condus de partidul care face parte din coaliția de guvernare, în contradicție cu proiecțiile oficiale ale BNR (de la 2.5% la 2.4% inflație) și cu declarațiile publice ale primului ministru (care a susținut reducerea dobânzii de referință).
Dacă stau bine să mă gândesc, Consiliul Local va trebui să voteze conștient că va lua bani de la populație pe care există șansa să-i ramburseze la o valoare mai mică decât i-a împrumutat.
Good luck with that.
PS: Ca să nu ziceți că sunt rău, eu aș da dobânda mai jos, la 3%, dar aș emite obligațiuni indexate la inflație. Dacă tot ai guvernul tău și încredere în proiectele tale pe termen lung, n-ar trebui să fie o problemă, nu?

Mi-am dat seama de o treabă: nu există televizor, scos la vânzare pe site-urile din România, care să n-aibă câteva recenzii nasoale, de 1-2 stele. Indiferent de marcă, indiferent de preț, există un standard al calității imposibil de atins. Când credeam că am găsit ceva care corespunde tehnic cu nevoile mele, chiar dacă n-aș fi dat banii ăia pentru el (#sărac), din 500 de recenzii, vreo 17 erau negative pentru că TV-ul nu știe să descifreze DTS. Adică nu știe să interpreteze corect un fișier care, din punct de vedere legal, nu are cum să ajungă la cheremul softului nativ. Îți dai seama? Să îți permiți ditamai scula, dar să nu poți să furi un film calumea de pe torente?

Ai plâns la moartea lui Pavel Mergărețul? Te ia cu palpitații când îți taie unul calea și nu dă cu avaria? Vrei să te lauzi că faci Bucureștiu’ în 3 ore, dus-întors? Asta e mașina pentru tine!
https://m.olx.ro/d/oferta/audi-s4-b8-400-hp-manual-trage-ff-tare-IDdUxb7.html

Vorbeam ieri cu furnizorul meu de miere de albine și, pe nepusă masă, m-a întrebat dacă sunt securist de am atât de mult timp ca să-i analizez pe politicieni. Sunt sigur că și voi generați discuții dintr-astea când cereți miere semizaharisită, așa că m-am gândit că e timpul să mă laud nițel.
Jobul meu nu e „instagramabil”. Nu e social media friendly. Dacă aș începe să scriu mai des și mai în detaliu despre ce muncesc, aroganța pe care aș manifesta-o ar depăși nivelul de saturație atât de mult, că urmăritorii mei ar face implozie de plictiseală.
Am foarte multe taskuri pe care trebuie să le rezolv cât mai curând pentru a băga site-urile în producție. Asta înseamnă că mi-am format un ochi pentru a depista erori, atât de sintaxă, cât și de algoritm, pe care încep să le rezolv subconștient, instinctual, chiar dacă sunt preocupat de alte lucruri.
Ceea ce e, cumva, mai rău, este că mi-am creat un șablon care mă face să depistez erori vizible și atunci când nu stau în fața unui monitor, când merg pe stradă, când merg la cumpărături, când vreau să duc gunoiul (gropi, noroi, jeg). Apoi observ erorile de sintaxă și de algoritm în mesajele și proiectele publicate de programatorii societății (primari, consilieri, miniștri, premieri) și, instinctual și subconștient, pe lângă înjurăturile de tipul „da cine ți-a lucrat aici, domnule?”, încep să le rezolv.
„It’s not a bug, it’s a feature” sau, fără mască, e o boală.

Gata cu glumele. Azi am inițiat ștergerea paginii Cristi Juverdeanu ro. N-o mai folosesc de ceva timp, iar cei care vor neapărat să vadă ce scriu, pot urmări profilul. Plus de asta, e mult mai fain să fiu cautat după numele meu real, nu după pseudonim. *închei postarea cu nasul pe sus*