În urmă cu câteva zile am avut un articol în care am zis cine sunt eu, după mine. În final am lansat o provocare pentru vedete şi nevedete, să scrie şi ele, dacă au curaj despre ce le exprima lor gândul la propria persoană. Pentru proşti: Adică să scrie şi ei ce părere au despre ei însuşi, nu despre cine sunt ca funcţie, nume, şcoală, etnie de blogger, etc. Din fericire nu am uitat că trăiesc în România şi am primit diverse răspunsuri la provocare, care mai de care mai „originale”.
Adică – „Este o întrebare filosofică de mari proporţii, nu cred că aş fi în stare”. Da, adevărul că eu dacă am putut să scriu am fost extraterestru, nu om. Nu sunt american să zică lumea că sunt ieşit din mentalitatea românului şi nici francez. Bineînţeles că voi da şi numele celor care habar nu au despre ce să scrie, să mă ierte Florin că pomenesc numele altor bloggeri.
Mădălin – zicea că nu vrea să-şi dezvălui sentimentele aşa. Ce escroc sunt. După care mi-a adăugat: „Ce vrei să creezi cu articolul ăsta? că tu eşti mai tare decât cei toţi care nu au la pagina „Despre mine” o desciere care să-ţi placă ţie?”. În primul rând, pagina „Despre mine” zice de regulă cum îl cheamă, pe unde l-o născut maică-sa, pe unde şi-a educat spiritul vieţii sau cum a devenit el blogger. Nu mă interesa asta. Dar critica românului e întotdeauna bine motivată – cine ştie poate doamne fereşte l-am pus să se prostitueze pe blog şi nu mi.am dat seama.
Hitleriţa – a rămas mască. Ea ar fi scris probabil ceva ceva, dar după aia s-a gândit că nu ar avea chef şi că mai mult ca sigur nu va scrie. Mda, fu provocare mare, am pus-o să alerge după cai verzi pe pereţi. A descoperit că n-are şa. Mă rog, nu e problema mea, în Moldova – tot români trăiesc.
Florin – compară omul cu divinitatea. Sunt de-acord, dar nu m-am prins de ce nu a răspuns. Trebuie să existe o legătura inter extra intra umană care l-a determinat să refuze această provocare printr-o posibil: „Probabil că voi scrie”. Eu aştept cu interes.
Victor – nu refuză dar nu scrie. Acum are el o scuză că are blog video şi original, dar provocarea e provocare. Cu toate blogurile lui, este un om ocupat. Da, nene, să scrii ce crezi despre tine nu îţi ia mai mult de 15-20 de minute. Oricum, la fel ca la Florin: Aştept cu interes.
Mihai – Felicitări. A primit provocarea şi a scris. E un puşti deschis şi nu are probleme cu cine este. Adică nu îi este frică de bau bau ca celorlalţi şi nu crede că-l bate Dumnezeu dacă se autocaracterizează. În termeni masculini, asta înseamnă că are c***e. Pentru asta îi lărgesc banerul la 125 pe 125.
Alex – Deşi a scris în engleză, a dmeonstrat ca şi Mihai că are tupeu. Nu prea apreciez eu englezismele, dar decât să zică de mine că mă cred şmecher că am scris un articol bun şi că mă dau mare – a preferat să scrie. Lui nu-i pun baner că scrie din an în paşte. E genul ăla de om care şi-a făcut blog de plictiseală. De fapt el se plictisteşte din orice – DAR A SCRIS.
Oricum, mai aştept ca cei care au promis să scrie să se ţină de cuvânt. Ceilalţi mârlani să stea deoparte. Eventual să ia exemplu de la cei doi.
PS: Impactul articolului a fost destul de puternic. Este bine. Din nefericire nu s-au prins prea mulţi că atunci când ai de gând să judeci pe cineva pentru un anumit subiect – nu îi vei lăsa niciodată link pe blog. Considerentele mârlăniei au rămas înafara postării şi nu erau incluşi cei care au refuzat cu bun simţ.
Aveam de gând să scriu, dar nu am avut timp în ultima vreme şi în mare parte am fost plecat de acasă. Acum nu mai are rost, mi-am dat seama că tu eşti al doilea preoteasa. Regret că te-am întâlnit! Sper să nu mai auzi de mine!
Apoi taicule draga bloggerii adevarati sunt ocupati sa scrie articole serioase gen ‘ma scarpin la coiu stang’ sau ‘fac piure cu pulpe’ nu stau sa raspunda la provocari filozofice de proportii.
lasa filozofule ca tu tot un om normal ejti:))
@Steph – Sunt prea bun. Te rog sa nu mai vorbesti cu mine decat dupa ce iti faci programare. Clar? 😆
da pai da si asa nu vb asa des:-?
si totusi:))programare:-?
eu care sunt o diva in devenire:))
primadona esuata
Ne completam cerere tip inainte de-o discutie 😆
Salut Cristi,
Nu-mi place sa am datorii, asa ca am sa raspund provocarii tale – este si asta o parte din ceea ce sunt. Imi cer scuze ca nu am facut-o la timp si recunosc ca scuzele, „nu invie mortul” , iar cu „pardonul, omori omul” 🙂
Eu sunt un fost, actual si viitor : dorit, asteptat, venit, rasfatat, alintat, certat, primit, alungat, iubit, urat, adorat, detestat, apreciat sau ignorat.
Sunt ceea ce mi-ar fi placut sa fiu, ceea ce nu am stiut ca pot fi, ceea ce am crezut ca stiu, ceea ce nu am aflat niciodata.
Sunt un gand, o privire, un gest, o nuanta, o tonalitate, o grimasa sau un zambet.
Sunt ceea ce am crezut ca vad, ceea ce vedeam crezand ca inteleg, ceea ce inteleg fara sa vad.
Sunt exact ceea ce ai vrea sa afli despre mine, ceea ce nu vei stii niciodata, ceea ce crezi, banuiesti, speri sau ti se spune.
Sunt unde vreau eu, unde vor altii sau unde am visat si visez sa fiu.
Sunt , la randul meu, suma oamenilor pe care-i intalnesc, ascult, inteleg sau observ.
Sunt sau nu sunt cum a vrut mama, tata, invatatoarea, iubita, prietenul, vecinul, colegul, vanzatoarea, politistul sau fratele meu.
Sunt pacatos, fericit, trist, vanitos, vesel, ingandurat, obsesiv, flegmatic, coleric, impasibil, implicat, artagos, prietenos, odihnit sau obosit.
Sunt tot ceea ce altii au vrut, eu am stiut si nimeni nu va cunoaste.
Sunt cu o zi mai batran ca ieri si cu o alta zi mai tanar decat maine.
Sunt cum am adorat, parasit, dispretuit sau iubit.
Sunt ca si ceilalti, dar cu o alta perspectiva. Sunt printre ceilalti, dar nu in randul lor …si nici in randuiala lor.
Sunt mort si cu teama de viata, viu si in asteptarea mortii. Sunt neconvingator si categoric sau persuasiv si de incredere.
Sunt habotnic, ateu, sfant si demon.
Sunt cel care ti-a raspuns la provocare. Doar un marlan mai putin …paguba-n ciuperci.
@Victor – aveam incredere. Bravo 🙂
@cristi: m-ai caracterizat perfect!
zi tu de nu-i tare duma cu „sfant si demon” de mai sus adik chiar NU am mai auzit asta NICAIERi :)))