[Realitate.Adevar?] Timpul

Acest articol nu este recomandat persoanelor limitate.

Timpul este cea mai abstracta inventie a omului, desi este, as putea zice – a doua ca importanta. Ceea ce este interesant insa, este realismul [daca este real] sau cat de precis este. Astfel sa incep cu inceputul si sa zic ce este timpul: este acea notiune ce caracterizeaza miscarile de rotatie ale Pamantului fata de Soare sau fata de propria sa axa, mai exact oferind acestora o valoare numerica. Asa a inceput. Omul a zis ca Soarele rasare o data la aproximativ 24 de ore, o ora avand 60 de minute, un minut 60 de secunde, o secunda o mie de milisecunde sau un milion de microsecunde, etc. iar Pamantul face o rotatie complexa in jurul Soarelului intr-un an, adica 365 de zile, ziua 24 ori  – nimic nou pana aici. Apoi s-a gandit el ca ar fi bine sa-l aplice la nivel universal.

Trebuie retinut ca majoritatea formulelor din fizica, de fapt majoritatea notiunilor depind de timp. Viteza, distanta, acceleratie gravitationala, derivate temproale, deviatii temporale, secunde subunitare, macro, micro, nano – foarte multe si la toate nivelurile (atomic, subatomic, particular, universal). Totul se calculeaza prin intermediul timpului.

Gata cu teoria. Sa iau o ipoteza. Sa zic ca am o particula care se plimba in acest sistem solar cu o viteza constanta. Aceeasi particula in alt sistem solar. Intr-un fel reuesesc sa zic ca se deplaseaza cu 1m/s timp de 20 de secunde. Asta inseamna ca parcurge cam 20 de m. Foarte frumos si logic. Dar sa zicem ca intr-un fel sau altul, Pamanntul isi schimba viteza de rotatie, s-ar mari – asta insemna automat un decalaj al timpului. Asta inseamna ca Soarele ar rasari mai repede, 24 de ore ar trece mai repede, iar timpul s-ar micsora pe fiecare subdiviziune a sa. De aici, ar rezulta ca pana si acea secunda „universal” valabila si-ar micsora „durata” – particula mea, ce distanta ar parcurge in 20 de secunde?

Acum ar fi doua teorii de luat in calcul. Prima ar fi ca acel decalaj de timp sa fie compensat cu o redefinire a acestuia astfel: ziua sa aiba undeva la 23 de ore. Asta ar insemna un total dezechilibru mondial in ceea ce priveste istoria, modalitatea de calculare a varstei si implicit distrugerea unui sistem/ mod de viata echilibrat – in functie de timp (bursa de valori, calcule valutare, piata economica, etc.) Totusi ar fi existat o adaptabilitate si s-ar putea face conversii, ca de aia s-a inventat matematica, insa asta ar duce la un haos in domeniul fizicii – ca timpul facea parte din acele unitati absolute, care nu-si modifica valoarea numerica. Asa cum masa se putea modifica prin intermediul Gravitatiei, timpul nu isi modifica decat „durata” – dar tot timp era (ma refer aici la secunda). De fapt, acea „redefinire” ar deveni o „definire” a unei notiuni de timp alternativ. Practic doua notiuni diferite ale timpului – aceeasi definitie, alte valori numerice, acelasi sens. Si, ma rog, 1 secunda sa aiba 1,13 secunde alternative (doar un exemplu, nu am facut calculul la 23 ore). Iar apoi, un om n-ar mai avea o medie de viata de 70 de ani, ci de aproximativ 100 de ani alternativi. Destul de interesant as zice eu. Astfel efectul va fi identic cu cel de la partea a doua.

Partea a doua – pastrarea aceleasi notiuni de timp, cu aceeasi durata. Ziua ramanand la 24 de ore – dar scurtand secunda. Ceea ce ar insemna prin calcule simple ca particula mea cu aceeasi viteza in 20 de secunde nu ar mai parcurge 20 de metri, ci vreo 16 m. Timpul alternativ de mai devreme ramanand timpul actual – toate teoriile fizice, mecanicii, s-ar duce pe apa sambetei. Cel putin la nivel subatomic, pana si adaugarea sau scaderea unei nanosecunde ar produce un haos la nivel matematic. De intamplat nu se intampla nimic in realitate, totul apare doar la nivelul teoretic – aici am inventat timpul.

Ajungand la o concluzie: timpul este o notiune valabila in prezent. In ceea ce priveste viitorul – este instabil. Adica el nu exista decat in imaginatia noastra, totul fiind o inventie menita sa ajute la calcule matematice in stiintele exacte. Cu alte cuvinte, avand in vedere faptul ca o zi pe o alta planeta are un numar de ore mai mare decat pe planeta noastra dar orele fiind echivalente cu cele de pe Terra, putem zice cu certitudine ca timpul este dependent efectiv de existenta si manifestarea Pamantului. Luand in calcul si cele spuse mai sus deducem ca timpul universal este practic inexistent, cel relativ fiind o baza instabila.

Acum, mi se pare mie, sau s-ar putea ca in tot ceea ce am zis eu aici am putina dreptate? Desigur: cum sa se schimbe viteza de rotatie a planetei. Pai nu vreau sa explic prea multe, cert este ca: inversarea polilor magnetici ai Pamantului, Soarele stea matura –  apropierea Pamantului de acesta, sunt fenomene care pot fi gasite prin diverse articole daca sunt cautate. De cele mai multe ori sunt trecute si consecintele, una dintre ele fiind chiar micsorarea zilei la 16 ore.

Asadar – in ce fel de timp credeti voi?

2 comentarii

  1. eu, ca fiinta naiva, cred totusi in timpul real…nu in cel teoretic. nu cred ca polii pamantului pot fi schimbati, si nici Soarele nu cred ca poate fi apropiat e Terra. in orice caz, articolul tau sa stii ca are un aer tare stiintific…

  2. Spre deosebire de altii…eu cred, e prea mult spus,eu ma gandesc ca totusi polii pot fi schimbati,Pamantul isi poate schimba inclinatia axei sale,viteza cu care se roteste in jurul Soarelui fara ca ceasurile noastre de pe mana sa sesizeze acest lucru.O sa dau un exemplu banal:imi amintesc acuma cativa ani(9,10) ,vara la tara,aveam impresia ca ziua trecea atat de greu ,iar acuma ,nu-mi ajunge timpul sa fac tot ceea ce imi propun.Am observat in ultima vreme ca nu sunt singura care are aceasta perceptie asupra timpului.Totodata imi pun problema intr-un alt mod.Vorbeam cu niste persoane mai in varsta care (spre surpinderea mea)spuneau ca ziua trece foarte greu.Bineinteles i-am intrebat de ce cred asta,si apoi chiar eu mi-am dat raspunsul.Timpul este subiectiv,astazi toata lumea spune ca nu-i ajunge timpul sa faca bani,sa munceasca,sa lucreze in gradina,sa citeasca,insa in trecut oamenii se limitau la 2,3 lucruri pe care le faceau in fiecare zi.Si asteptau cu nerebdare sa vina duminica sa se odihneasca,si li se parea ca saptamana trece foarte greu.Imi vine sa rad,pentru ca imi amintesc cum toamna trecuta,era bunica la mine,si eu imi facem ceva teme,la care ea ma intreaba cat e ceasul,eu ii raspund e ora 18, iarbunica excalama”Doar ora 18?Mult mai e pana la culcare”,iar eu mai aveam atat de multe teme,si imi doream sa stea timpul in loc.Asadar timpul este foarte subiectiv,si imi e greu sa ma limitez doar la faptul ca s-au schimbat polii,sau ca viata noastra e mult prea agitata.Si eu sunt curioasa ce credeti voi despre acest subiect.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.