Deşi în occident par a fi de mult demodate, cablurile IDE sunt cele care dau mari bătăi de cap multor IT’işti. Totuşi trăim într-o ţară în care multe instituţii nu au trecut de sistemul cu Windows 98 şi Office 97. Ca să nu mai vorbim de Poşta Română care încă se mai bazează pe clasicul DOS rulat de pe o unitate cu ceva peste 100 MhZ. Şi, bineînţeles că este imposibil ca erorile să nu apară sau să nu cedeze vreo componentă ce va necesita desfacerea unităţii centrale pentru remedierea problemei şi apoi reasamblarea ei.
Acum, majoritatea sistemelor noi presupun două tipuri de conectare pentru mediile de stocare. Avem IDE ATA şi SATA. Recomandat este ca IDE să conecteze unitatea optică, trecută de obicei ca secondary, tocmai pentru a evita o multitudine de erori ce pot interveni şi care pot stâlci mintea bravilor experţi şi depanatori.
O cauză foarte frecventă a problemelor este întreruperea alimentării corecte a Hard Disk-ului. Asta înseamnă că, în cel mai bun caz, acesta nu va fi văzut în BIOS, iar motivul este divers şi nu poate fi concretizat de niciun mare specialist fără a face câteva încercări. Fişa (sau cablul IDE) este marcată printr-o culoare de orientare. De regulă este observată cu uşurinţă deoarece este fie roşie, fie neagră, fie albă. În orice caz va fi distins de culoarea domniantă a fişei. Acea parte este cea care ar trebui orientată către portul de alimentare a HDD-ului.
Cablul IDE are trei porturi de conectivitate. Cel care se montează pe placa de bază este de culoare mai deschisă sau deosebită – albastru deschis, alb, roşie. Însă nu este o regulă. El poate fi distins cel mai frecvent prin faptul că se află la o distanţă mai mare faţă de celelalte două. Master-ul (de obicei HDD-ul) se conectează la ultimul portul din capătul opus, acela fiind destinat mediilor principale. Iar HDD-ul adiţional sau unitatea optică pe cea din mijloc. Această regulă reacţionază diferit de la o placă de bază la alta sau de la un Hard Disk la altul:
Este posibil ca totul să meargă foarte bine iar sistemul să ruleze. Se întâmplă. Însă este posibil ca la un moment dat, după un restart, sau după un shutdown, sistemul să înceapă să facă o confuzie între mediul principal de butare. Astfel pe monitor se va afişa o eroare de boot: „Please insert proper boot device and restart.” sau „Cannot read from media”, etc. Apoi după alt restart să îşi revină, ceea ce iar nu este bine, pentru la un moment dat se poate genera un conflict de semnal în interiorul cablului IDE ceea ce va duce la deteriorarea acestuia.
Probleme identificate datorită conflictului de semnal la nivelul cablului IDE:
– Monitorul nu afişează nimic, deşi totul pare să funcţioneze fără probleme.
– Monitorul afişează dar calculatorul ramâne blocat în momentul boot-ului şi pare să încarce ceva pe o perioadă continuă.
– Unul din cele două medii conectate prin cablul IDE nu poate fi găsit de BIOS.
– Unitatea centrală nu răspunde la acţionarea butonului de pornire.
– Hard Disk-ul cedează ritmat la anumite la intervale de timp.
– După restart se afişează eroarea: „Data read Fail” – Sistemul nu poate citi informaţiile de pe mediul de stocare.
Traiasca SATA 🙂 Recunosc ca am facut tot posibilul ca in momentul in care a aparut Tehnologia SATA sa imi schimba placa de baza (ceea ce a dus si la schimbarea celorlate componente), astfel renuntand cu mare multumire la cablul IDE de la HDD. Bineinteles ca la DWD Writer tot a ramas ca nu au aparut imediat. Avantajele sunt multe, dar cel mai important (dupa viteza de transfer, bineinteles) ar fi ca este un cablu subtire, usor de mavrat, fara sa-ti dea multa bataie de cap. Nu ca cel IDE care se mai strecura si pe la ventilatorul procesorului si te mirai de unde zgomot 🙂
La anumite carcase trebuia sa le sucesti de vreo 3 ori ca sa poata intra cum trebuie in HDD si in CD-ROM. O frumusete 🙂
Sal, am si eu o problema cu pc-u ieri mi-am instalat win xp si lucreaza cam greu mi-am verificat hdd cu HD Tune Pro si i-mi gaseste 8 erori Ultra DMA CRC error count si nu pot sa-mi dau seama ce are .