Paznicului de la universitate i se fâlfâie

Universitatea şi-a tras un paznic extraordinar de cultivat şi bine informat. Probabil că e om educat, a făcut o facultate şi acum şade acolo şi i se mai fâlfâie când află că în atribuţiile serviciului mai intră câte ceva de făcut.

Astfel, terenul de fotbal de la universitate se poate închiria de la prodecan. Studentul merge la el, îi dă banii, el semnează o hârtie şi spune să ia cheia de la paznic. Acesta urmează să-i deschidă poarta la teren şi să dea drumul la nocturnă, numai că paznicul e Toma Necredinciosu’ şi nu crede că are şi atribuţia asta.

Când se populează terenul cu vreo 20 de inşi, apare şi el lejer, cu vreo 3 câini comunitari după dânsul şi zice: „Eu, eu.. n-am primit nicio dispoziţie, trebuie să vorbesc cu cineva, să ştiu şi eu, altfel afară cu voi”. Tragem telefonul, sunăm prodecanul, care nervos cere să vorbească cu paznicul. Bun, oferim telefonul la paznic: „Da domn profesor, dar nu am fost anunţat.. sigur, aha.. nicio problemă domn’ profesor, dar se poare”.

I se fâlfâie după discuţia cu prodecanul

Încheie conversaţia, merge vreo doi paşi să dea drumul la nocturnă după care deschide gura:

„-Aveţi noroc, asta e o favoare pe care i-o fac eu domnului profesor.. eu garantez cu slujba acum şi aş putea să vă trimit acasă.

– Da, nene dar am plătit în avans

– Şi mi se fâlfâie mie că aţi plătit voi”

I-auzi mă, cică el face favoruri acum, dar cheia o are să se joace câinii cu ea. Şi mai adaugă o bombă:

„-Şî mie dacâ-mi rupi cineva bariera acum? Cu ce-o plătesc că nu am bani nici în două luni de ea. 10 milioane mă costă.” adică are salariul sub ăla minim. Viaţă tristă într-adevăr, dar poate nu-l mai vrea nici pe ăla că după ce a dat drumul la nocturnă i-a venit să pipăie mingile şi pompele din vestiar. După care iese de-acolo şi zice:

„Lasă că mâine mă duc eu şi vorbesc direct cu rectorul despre treaba asta” – Adică luni când e zi liberă. Acum de dus se duce el şi nu găseşte pe nimeni, dar dacă era cineva acolo cei zicea? Că nu-i place munca sau cum?

„Domnule rector, uite care-i treaba. Eu, Vasîli Plăvanu, zic să nu mai închiriezi terenul ăla, că mi-e lene să mă deplasez până la baza sportivă.

„Domnule Vasîli, bineînţeles. Îţi tăiem ţie 240 ron din salariu pe lună, şi poţi să dormi liniştit pe scaun. A, şi dacă-ţi rupe unul bariera, poate o plăteşti în patru luni, în rate, ca băieţii cu mâinile în buzunar până la coate”

Ameninţă că vom plăti pe cât se joacă

Pe timpul meciului, vine de vreo două ori pe la teren (că nu-i mai rupe nimeni bariera) şi începe să bolborosească de procesul verbal: „Eu semnez procesul verbal, o să plătiţi voi pe cât jucaţi şi pe mine n-o să mă intereseze”.

Aha – de-aia e bine să se achite totul înainte, nu?