Eu sunt de-acord că DSP trebuie să dea amenzi când nu se respectă procedurile, dar nu pot să înțeleg cum de a ajuns acea amendă la un medic. Or fi oamenii ăștia (medicii) guralivi, unii de-a dreptul nesimțiți, dar normal mi s-ar părea ca amenda aia să fie suportată de SJU Bacău, nicidecum de personal.
https://zdbc.ro/exclusiv-scandal-la-urgentele-sju-bacau-doctorii-au-demisionat-in-bloc-din-cauza-unei-amenzi-de-la-dsp/

Atât de multe recalculări pentru pensii, dar niciun calcul în plus pentru impozitul pe proprietate. Adică e ok să ai bolid, chiar dacă nu îți permiți asigurare, dar nu e ok să ai un salariu decent, indiferent de ce-ți permiți cu el, daca nu vede și statul vreo 40% din munca ta.

Un dialog banal, între mine și Univers:
– Da’ ce mai faci, Cristinele? Pari cam relaxat azi 😈…
– Păi, uite, chiar sunt. Am pornit spre Timișoara mai dimineață, am lăsat casa în regulă, mașina e reparată, plinul e făcut, muzica e bună… Nici 11 nu e și deja suntem la Onești.
– Aha, ok. Auzi? 😈 „Mașina e reparată” .. da’ ce părere ai de becul ăla roșu, care arată ca o baterie pe bord? 🖕🖕🖕
– WTF?!
– … (tot eu, după câteva minute) Auzi, Universule? Dar tu o știi pe Alina?
– Ce, bă?! 🤬🤬
– 🖕.

Nu știu dacă a citit cineva programele electorale de la PLUS Bacău, dar vă spun eu concluzia: acolo nu e competiție, acolo e măcel.

Cea mai faină discuție pe care am avut-o cu un client:
– Cât mă costă site-ul?
– Păi.. te costă cam atât.
– Cât?!
– Atât.
– Păi la banii ăștia mi-l fac eu singur!

Spuneam într-un timp că nu părinții ar trebui să fie cei care să reclame atunci când școlile le solicită bani pentru diverse consumabile sau investiții, pentru că riscă să-și vadă copiii marginalizați atât de profesori, cât și de colegi.
Cel mai corect ar fi ca instituțiile publice să poată rezolva între ele aceste dispute, iar implicarea părinților și a copiilor să fie minimă.
În ideea asta, am așezat prin cuvinte alese această idee pentru Consiliul Local, care ar putea ajunge măcar la nivelul unei dezbateri:

Cum ar putea Consiliul Local să oprească școlile să ceară bani de la părinți

Ați observat vreodată că, atunci când cineva vă vorbește despre un agent SRI, niciodată nu vi se spune că ăla e agent SRI? Ba că are grade, ba că e cadru-dar-înțelegi-ce-vreau-să-zic, ba că are ochii albaștri… Care e faza?

Luați-vă societatea civilă și băgați-v-o fix în politică.

Românul are niște vorbe:
– „lasă, fă tu copii, că bani se găsesc”
– „tu fă copii, că sigur nu mor de foame”
– „noi am fost zece, așa săraci cum am fost, și n-am murit”
În traducere: îți permiți, nu-ți permiți, tu fă-l. Educat, needucat, curat, necurat, cineva îi va da un bănuț când îl va vedea desculț, la -20 de grade, cu aurolacul la gură, spălând parbrize la semafor, iar acela sigur nu va fi statul român. Că n-are voie, că statul nu-i familie și nici Dumnezeu.
Asta e mentalitatea pe care nu ai voie să încerci să o schimbi.

Într-o zi, în timp ce-mi vărsam reciclabilul în pubela dedicată, m-am întâlnit cu un viitor senator al României, care, în timp ce scormonea prin gunoaie, zicea așa:
– Dă-mi și mie un leu?
– De ce?
– Că aici am găsit doar un colț de pâine mucegăită.
– Nu, de ce să-ți dau eu ție din banii mei?
– Ca să faci o pomană.
– Eu nu primesc bani de pomană.
Când va ajunge sus, probabil premier, sigur își va aminti de acest episod.
https://andreichira.ro/fuck-you-pay-me/

Uite de asta trebuie să mănânci spanac.

Și eu stau de 30 de ani nevinovat în România.
PS: Să-i transmită cineva lui Liviu că empatizez cu el.

Atât vă zic: în viață, e bine să ai dinți.

Ce fain ar fi fost să fi avut transport public și pietonal decent. Ne-am fi trezit de dimineață, am fi mers până la stația de autobuz, apoi ne-am fi dus până la parc, am fi mers pe jos fără să ne gândim că „hai, înapoi, mașina e acolo” și să pierdem din timp întorcându-ne de unde am plecat. Desigur, asta e o fiță. Orașul ne oferă, totuși, teren pentru casă. Mulțumesc.