Ai o viaţă urâtă, ai părinţi comunişti, ai profesori netoţi, ai un şef retard sau o nevastă de care te sperii. Copii tăi se uită la tine şi te judecă pentru traiul decent dar insuficient şi mai că şi-ar dori o nouă viaţă, cu părinţi mai educaţi decât eşti tu şi mult mai bogaţi ca să-şi trăiască tinereţea la maxim. Existenţa ta e nasoală şi se scurge în cafeaua de dimineaţă.
Abia ai cu cine să vorbeşti căci nu ai cu ce te lăuda ori nu ai motive temeinice să deschizi gura. Şi totuşi: „Ce te-ar face să-ţi schimbi perspectiva asupra propriei tale vieţi?”
Hmmm consider ca viata mea ar fi mult la buna daca nu as trai in Romania. Azi un copil de vreo 5 ani isi facea nevoiile in mijlocul drumului si masa statea si se uita si vb cu o vecina. Si apoi dupa ce a terminat l-a si intrebat. „Ai terminat”. Deci este ceva de ne imaginat… atata educatie i-au dat si parintii, si soferii masinilor care au facut coada asteptand sa treaca, dar nu inainte sa-si spuna fiecare parerea fata de mama lui.