*Datele folosite în acest articol sunt fictive. Nu voi fi responsabil de asemănările atribuite unor personaje, instituţii, grupări sau partide reale.
O campanie electorală este bine venită pe timp de criză. Adică, în timp ce România se scaldă într-o criză financiară de toată frumuseţea şi întârziată (căci în Statele Unite se anunţă deja terminarea acestei perioade) – oamenii Retardaţi Social Democraţi fac sondaje de opinie cu şi despre politica regională la nivelul municipiului Bacău.
Dacă oricărui român i s-ar părea normal ca la o conferinţă a unui mare membru de partid, ba chiar candidat la prezidenţie, să participe o grămadă de lume, atunci este foarte bine. Însă originalitatea vine că înainte cu două zile trece pe la uşa cetăţeanului un membru de partid care face sondaje de opinie, se declară ca fiind angajatul unei firme şi începe să întrebe omul de activitatea retardaţilor social democraţi. Mai adaugă şi câteva chestiuni despre Petardele Naţional Liberale ca totul să pară real. În final cere numărul de telefon pentru confirmarea sondajului. Problema este că în ziua imediat următoare pe telefon apare un mesaj: Astăzi soseşte Măria sa M. G. la Sala Sporturilor. De unde au cei de la RSD numărul?
Iar dacă acesta nu este un gest de disperare şi stupizenie politică – în ziua sosirii respective vreo 3 autocare cu RSD-işti survolează oraşul în loc şi-n lat oprindu-e la Sala Sporturilor. Coincidenţa face ca acel loc să fie acelaşi cu locul de şedere al retardului şef. „Nene ţi-au murit lăudătorii?”
Comunismul n-a murit. Orice om care se uită la televizor şi vede conferinţa de presă cu atâţi admiratori (în mare parte ţărani care sunt plătiţi de partid) zice: „Uite cât de bun e ăsta„. În primul rând asta nu se numeşte strategie ci disperare. Ceauşescu era cel care aduna oameni de la locul de muncă şi-i pregătea pentru ovaţiuni şi bucurie căci el sosea să ţină discurs. Ăsta-i adună să le cerşească voturile.
Şi poate asta e strategia tuturor partidele. Adică prin anii ’60 românii ar fi îmbrăţişat comunismul şi l-ar fi primit cu multă căldură. Ce i-ar împiedica în anul 2009 să facă aceeaşi prostie? Ah, RSD-ul că le dă bani să meargă la vot şi cumpără vouă două trei minţi electorabile şi pentru curtea lor.
Ce să facem. Tragem în piept aer plouat, ne uităm la proşti cum se duc la vot şi sperăm că viaţa merge îaninte. Avem eroi care au grija noastra, acolo sus… pe lumea cealaltă.