in Blog

Michael Jackson: De la pedofilie la legendă

Cât de meschini sunt unii tâmpiţi care şi-au descoperit dragostea pentru Michael Jackson abia după ce a murit. Numai cât mergeai pe stradă şi auzeai câte un sloios că zicea: “Ăăă, poponarul ăla?”. Mai deschideai televizorul şi vedeai că scrie “Breaking News – Megastarul trimis în judecată pentru pedofilie”. Şi bineînţeles multitudinea de vedete care se băgau în seamă cu miile de vicii ale lui Michael pe lângă “faţa de plastilină”, “nasul care-i cădea pe scenă” sau “vocea de fetiţă”.

Cu alte cuvinte, ăsta era unul din acele personaje pe care-l foloseau într-o înjurătură sau pe care-l indicau când voiau sa jignească alte vedete. Că-i drogat, legumă, pamflet, căcat, poponar, pedofil, femeie, schilod – şi câte alte replici de oameni proşti mai poţi asculta în ghetouri. Acum că a murit, toată lumea a devenit fan Michael Jackson. Mesaj gen Rest in Peace şi asociaţia bloggurilor milostive s-au gândit abia acum că omul ăsta a cântat şi că cele mai multe mega hituri le cunosc şi ei şi părinţii lor pe de rost. Mai mult decât atât, “What have we done to the world” sună acum prin toate winampurile şi pe toate ringtone-urile în semn de respect. Dar înainte să moară parcă nu era melodia lui sau – nimeni nu asculta melodia aia pentru că erau prea ocupaţi să citească tabloide cu părinţi de copchii proşti pe care i-ar fi băgat ăsta în pat.

Şi ca totul să fie mai complet – aflu că după ce-a murit lumea a început să-i mai cumpere o dată albumele şi să zică pe la televizor, ziare sau blogguri cu lacrimi în ochi că a fost o legendă. Cât a trăit cine ştie, o fi fost mumie sau n-o fi existat decât în filme. Când îşi făcea un milion de operaţii ca să fie alb şi să nu-l marginalizeze americanii că erau rasişti şi tâmpiţi era bine. După ce rasismul a devenit ilegal au început să facă mişto de faţa care-i cădea şi mai apoi îl acuzau că nu-şi putea stăpâni tendinţele sexuale pentru puşti. Iar asta nu pentru că ar fi fost adevărat ci pentru că ar fi donat milioane de dolari pentru puştii africani, orfani sau handicapaţi.

Logic, după ce moare omul, nu numai că i se iartă presupusele păcate dar este ridicat şi în slăvi. Păi moarte lui creşte ratingul iar dacă lumea mai este şi solidară se face o campanie personală de vedetisme. Şi de cine şi-au mai bătut ăştia joc pe timpul vieţii: începem cu Iisus Hristos, ajungem pe la Eminescu (ca să fim şi patrioţi), puţin Elvis şi acum Michael Jackson. Felicitări lumii că e mai distrusă decât zicea melodia.

PS: Nu ştiu dacă se înţelege din articol, dar mie chiar îmi pare rău că a murit.

Write a Comment

Comment

  1. Si mie-mi pare rau. Insa e bine ca lumea ii aduce omagii, macar acum sa recunoasca valoarea, cand a murit. Stii cum e….iti dai seama de importanta cuiva abia atunci cand numai este.
    Sincer nu-mi pasa de viata lui personala, pentru ca trebuie sa judecam OPERA si NU omul. Si ceea ce a lasat posteritatii nu cred ca va fi egalat vreodata.

  2. adevarat… tre sa moara omu sa i se recunoasca meritele
    asa suntem
    asa vom fi intotdeauna
    si oricat s-a straduit MJ sa “make a better place” tot a trebuit sa-i strigam raspicat in ureche ca nu va fi niciodata asa
    si mie imi pare foarte rau… eu chiar am fost fana. suna asa cliche acuma…

  3. Eu am 52 de ani.Desi apareau rar la TV imagini cu Jackson Five tot reuseam sa ascultam melodiile trupei,sa ii vedem (de Revelion, mai ales), apoi mai tirziu numai cintecele lui MJ.L-am admirat de cind era copil (se transmiteau la TV seriale de desene animate cu fratii JACKSON).Intr-adevar, pot fredona mai mult de 30 de melodii de ale lui. ASTA inseamna SA LASI O MOSTENIRE MUZICALA.A fost si va ramine UNIC.Mi-a placut articolul : din el se intelege ca MJ a vrut sa schimbe lumea, dar este atit de greu si presupune un sacrificiu f mare.Uite un fragment dintr-o melodie de-a lui MJ (este un mesaj pt media, tabloide): You got the people confused/You tell the stories you choosed/You try to get me to loose/THE MAN I REALLY AM.