Lăsând deoparte faptul că cei care doresc să urmeze o facultate sunt obligaţi, de foarte multe ori, să urmeze exemplul celor care nu şi-au dorit să ajungă decât profesori. Nu sună ciudat, este doar o impresie reflectată de o minte studenţească ce a avut plăcerea de a întâlni oameni, profesori de altfel, care te-nvaţă ce să-nveţi, dar nu te-nvaţă de ce înveţi. Pentru cei mai înceţi, nu dau nume să nu jignesc pe careva, mă refer la învăţătorul care nu ştie să pună în practică pălăvrăgeala de la cursuri şi care crede că e bine să ne dicteze ca să ştim pe de rost pentru că „pur şi simplu”.
Să trăim puţin într-o lume ideală, în care facultatea ne-ar învăţa tot ceea ce ar trebui să ştim despre meseria pe care o dorim. Vom absolvi, aşadar, maeştri şi vom fi experţi la interogatoriu. Să fie asta ceea ce ne va aduce locul de muncă dorit? Aş zice, mai degrabă, că este vorba despre o „falsă iluzie”, pentru că înţelegem pleonasmele, care ne-ar servi unui ţel personal. Vreau să ajung mare, să ştiu, să pot discuta despre ceva atunci când voi fi întrebat, dar sunt blestemat să mă rezum la atât. Am terminat facultatea şi pot să merg la o bere cu amicii şi să le povestesc câte ştiu. Ei mă vor lăuda şi-mi vor aprecia „succesurile” de viitor.
Părinţii vor fi mândri că feciorul lor are o facultate. Vezi doamne, am o diplomă şi e pe merit. Sunt expert în ceea ce am învăţat şi vreau să mă angajez. Am, totuşi,un simplu defect. Eu nu am învăţat limba „româncă”, am învăţat-o pe cea românească. Nu ştiu să mătur, să fac şi cafeaua în timp ce schimb un bec sau să fiu agent de pază ori şofer de patron. Sunt inginer, un mediocru inginer in IT. Sunt, poate, un expert în comunicare.
Într-o imagine distribuită de @kristofer93 prin intermediul lui @adrianpopescu (conturi de twitter, zic), se poate observa cum un expert în comunicare sau relaţii cu publicul a emis un mesaj prin care vrea să atenţioneze publicul că magazinul Real va fi închis o perioadă. Rectific, îmi cer scuze: „magazinul Real v-a fi închis”.
Într-o captură video surprinsă de aghiuţă, un blogger, zic, prezentatoarea emisiunilor de ştiri îmi zice de „Costurile care naşte”. De altfel, putem vorbi la fel de bine de un expert media cu, iaca, facultate de litere, comunicare sau jurnalism. Poate chiar de toate trei. Dar limba româncă e grea şi neînţeleasă de mine. Aş zice că nu am nicio şansă să mă bat pe un post de promoter la o companie naţională, sau multinaţională precum este Real sau aş zice că Realitatea TV nu îşi permite să mă angajeze pentru că sunt supracalificat. Ştiu limba românească şi vreau un salariu mai mare de 550 de lei, impozabil.
Subcalificat aş fi atunci când aş vrea să mă angajez ca expert IT la o companie care se ocupă cu distribuţia de produse sau cu fabricarea, propriu zisă, a materialelor de construcţie. Vedeţi voi, eu ştiu bine meseria mea, dar îmi lipseşte tactica unui manipulator, a unui şofer distribuitor de marfă. Altfel nu-mi voi putea explica vreodată de ce mi se cere, pe lângă CV şi un permis de conducere categoria C, D sau DE.
Lăsând deoparte lumea ideală – am o facultate, cum o am, cum am făcut-o. Voi cunoaşte probabil, mai multă teorie şi voi fi făcut practică pe cont propriu. Mi-aş fi urmat un vis. Cam ce pretenţii aş putea avea eu când mă duc să mă angajez? Aceleaşi pe care le au cei mai în vârstă decât mine, dar cu mai puţină cunoştină de cauză. Pe CV-ul meu scrie doar inginer cu facultate. Pe CV-ul unui ipotetic Virgil scrie că a lucrat de când era mic, că nu are decât 12 clase, dar că a muncit pentru o firma din Italia transportând persoane, că a fost şi paznic, deci ştie ce înseamnă, că taică-su a fost şi cizmar şi că are experienţă în cablări pentru că a făcut naveta şi la ipoteticul RDS. În plus – nu vrea mai mult de 600 de lei, să nu bată la ochi.
Concluzia:
„Buna ziua, numele meu este Virgil. Cu ce vă pot ajuta?”
Un comentariu