Spre deosebire de „The subtle art of not giving a f*ck”, pe „Arta subtilă a nepăsării” n-aș putea să v-o recomand. Chiar dacă e aceeași carte, faptul că a fost cenzurată la traducere este fix dovada existenței bulei de imbecilitate în care spune autorul că ne băgăm copiii, încercând să-i protejăm de viață.
Îmi și imaginez istericalele părinților de profesie dacă ar fi fost în situația să vadă „durere în p**ă” (da, avem și noi cuvintele) scrise cu litere mari, de tipar, pe titlul unei cărți expuse la ofertă într-o librărie de top, acolo unde sunt și cărțile de „coaching” pentru „parenting”. Ce mai contează că e o carte în care ți se recomandă să-ți asumi consecințele faptelor tale cu capul sus, că ai o singură viață și dacă nu îți dozezi bine durerea în p**ă, riști să o ratezi (n. r. pe viață).
Cenzura asta îmi arată că suntem tot acolo unde este mai important să stai pitit în propria-ți rușine și să cauți doar admirația mediocrității din societate folosind cuvintele potrivite. Și dacă tot ai urmat calea asta, fă-o cu anxietate și cu depresie, și ai grijă la cărțile care te învață altceva, căci acelea folosesc cuvinte porcoase.
V-am scârbit? Nasol.