… nu-i pamflet şi au camere de luat vederi dacă vor încerca să mă dea în judecată.
O grabă năucitoare trimite un om grăbit cu loc de muncă la o benzinărie să schimbe o sumă modică de bani. Angajatul Lukoil, un bărbat pe nume Liliana, căci aşa s-a semnat pe bon, şădea bine mersi pe un scăunel ascultând câteva bolboroseli ale unei dame. Probabil că pe ea ar fi chemat-o Gicu, să prindă mai bine în tihna angajaţilor. În orice caz, la aflarea veştii că este nevoie de un serviciu impresionant, Liliana sare-n sus de pe scaun şi-ncepe să se caine: „Da’ n-am cum că-i închisă casa”.
Alături e un frigider cu băuturi răcoritoare. Preţuri de la 4 lei la 7,25. Se ia un suc la 4 lei şi se duce la casă. Surprinzător, casa se deschide, dar nu vrea 4 lei, vrea 7,25. Clientul refuză. Angajatul pe nume Liliana ripostează: „Da’ n-am cum c-am bătut bonul”. Clientul înjură, Gicu ripostează cu vocea-i feminină: „N-am avut niciodată suc la 4 lei, nu ştiu de unde a apărut preţul ăsta”, apoi se-ndreaptă către frigider, scoate preţul şi-ncepe să-l rupă.
Oare salariul lor nu-l greşeşte careva? Să dispară doar o cifră, măcar o lună ca să fim chit.
Ce titlu, ce articol plin de continut si substrat, ce ironii fine…ce prostii vorbesc si eu! Tu ai citit chestia asta inainte sa dai publish? ai facut ceva de genul „ihi, merge”? Daca nu ai fi owner sau ce esti tu, nu cred ca ai avea ce sa cauti cu chestia asta (pentru ca nu-i pot zice articol la mazgalitura asta) pe acest site numit TALENTirosit. Singurul lucru irosit a fost timpul meu citind porcariuta asta infantila