[Din frustrarile mele]De ce fara pseudonim.Dificil

Asta este una dintre frustrarile mele cele mai mici, dar totusi interesanta. Adica sa inteleg ca cei mai multi scriitori si-au inceput cariera sau si-au tinut opera ascunsa sub un alias, si mi s-a adus la cunostinta ca eu nu am asa ceva, ca ar trebui sa imi fac unul sau sa imi tin unul. Haideti sa va explic eu de ce nu apreciez alias-urile. In primul rand este un cuvant imprumutat – nu ca l-as agrea pe Pruteanu, dar sincer avem si noi cuvintele noastre care pot sa exprime un nume alternativ (porecla, pseudonim, etc).

Apoi vine intrebarea „de ce?” – De ce as avea eu un pseudonim cand stiu ca nu m-ar ajuta la nimic. Cica ar trebui sa imi ascund aroganta, sa arat ca am talent – dar sa nu beneficiez de laude. „Aliasul” meu trebuie sa beneficieze – practic el sa fie un fel de incercare la opinia publica [daca un articol de-al meu va da bine, atunci sa-mi dezvaluiesc identitatea, daca va da rau – atunci sa raman un anonim care cel mai probabil va fi uitat la cel mult 30 de minute dupa citirea articolului respectiv]. Aiurea. Sincer nu este nicio distractie aici – pentru ca inteleg, lumea cauta perfectiune, cauta talent, dar ce folos are acel talent, cand persoana care il are nu este in stare sa se identifice.

Romania e plina de genii. Trec la capitolul scriitori adevarati, nu la „bloggeri” sau „copii frustrati care-si exprima nemultumirile prin articole idioate publicare pe internet sperand ca poate cineva ii va citi candva si vor iesi si ei in evidenta”. Si zic: Romania e plina de genii, de poeti, de artisti – adevarate stele in ceea ce priveste arta pura a scrisului. Dar cand ma gandesc ca isi ascundeau numele in spatele unor identitati false, si nu erau mandri ca le apartineau, ma gandesc intr-adevar daca ei meritau toata stima pe care le-o purtam. Au fost oameni. Au avut talent. Dar cum au inceput?

Au inceput cam asa: au trimis un articol/ o poezie la o revista, folosindu-se de un pseudonim si au asteptat reactia publicului. Dupa ce au vazut ca merge – au zis cine sunt. Destul de interesant. Bineinteles ca voi fi criticat („De unde stii tu? Ce stii tu?”). Si voi raspunde de pe-acum: revenind la dragul nostru Eminovici – cunoscut azi sub numele de Eminescu. Cel care s-a plans ca numele nu-i va fi amintit, ca soarta-i dusese genialitatea catre neinsemnatate (cuvinte grele), ca spiritul ii va muri o data cu trupul, etc. De ce s-a plans de nume cand el l-a lasat sa putrezeasca intr-un act de lasitate? S-a numit Eminovici, geniul a fost Eminescu. Omul Eminovici.

Apoi urmeaza Arghezi, cel ce a indraznit sa gaseasca un limbaj poetic nou, folosind cuvinte stricate. El a reusit ce si-a propus, indiferent cu ce pseudonim a inceput, indiferent de critica, a reusit sa isi pastreze numele. De astfel asta si-a propus, si avea constiinta ca va fi amintit – spre deosebire de pesimistul de Eminovici. A scris „rahat” si l-a folosit in poezie, si a suportat critici de toate felurile, insa fiind talentul lui scrisul lui, regula lui, a putu contracara tot. De asta trebuie apreciat, ca om, ca poet, si ca geniu.

Intotdeauna e bine sa eviti aroganta. Sa nu te lauzi ca ai talent. Dar atunci cand scrii povestea se schimba. In momentul cand iei pixul, tasta, creionul, condeiul, pana, sau carbunele in mana – automat te gandesti ca vei avea de infruntat tot felul de ciudatenii ale naturii care te vor ataca si se vor ruga ca tu sa pici. Se vor gandi sa se ridice pe ei decazandu-te pe tine si nu le va pasa niciodata de talentul ce-l arati sau de stupiditatea cu care scrii. Aflandu-te in spatele unui pseudonim te aperi pe tine ca om – il folosesti ca un scut, te ascunzi ca un las in spatele unui zid de dupa care vei iesi doar ca sa culegi roade, laude si cuvinte inaltatoare. Asta inseamna pseudonim.

Textele au aparut datorita tie, dar din cauza cui? Astfel au aparut datorita numelui, dar vina apartine pseudonimului. Si imi place sa fiu responsabil atat pentru „scris” cat si pentru „rahat” – in fond sunt „un talent irosit”. (Nu vreau sa explic aceasta ultima replica, e usor sa-ti dai seama despre ce e vorba, trebuie doar sa citesti cu atentie)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.