in Blog

De noi a depins, de noi va depinde

Duminica trecută a avut loc ultimul atelier din cadrul proiectului „De noi depinde viața lor”. Dacă, la început, am spus că în lume sunt puști care nu au privilegiul de a alege ce să facă din viața lor, acum mi-am dat seama că nu m-am referit la copiii instituționalizați.

La ultimul atelier am asistat doar câteva minute, timp în care am reușit  să observ cum se desfășoară, dacă există interes și, bineînțeles, o finalitate. Există, dar nu se poate obține cu un singur proiect.

„De noi depinde viața lor” mi se pare unul dintre cele mai reușite și mai importante proiecte la care am asistat în calitate de observator. Am văzut ce înseamnă voluntariatul fără gândul la o altă răsplată decât cea a unui proiect realizat, am văzut bucurie în rândul participanților și un interes sporit din partea membrilor „Împreună desenăm viitorul”.

Dar, poate că nu sunt tocmai specific atunci când spun interes sporit, așa că am să dezvolt puțin acest punct. Imaginați-vă o sală de vreo 40 de metri pătrați. Pe lângă trei pereți avem vreo 3 duzine de scaune pline de puști cu vârste de la 15 ani, până pe la vreo 18 ani. Muți. În fața lor, adică lângă peretele gol, un ecran cu diverse imagini proiectate dintr-o prezentare power point. Text, puțin, cât să transmită un mesaj.

În dreapta, cum te uiți dinspre proiector spre restul sălii, un voluntar, de profesie psiholog, citește cu intonație cuvintele indicate pe ecranul de proiecție. Sala – mută în continuare. Difuzoarele dictau o linie melodică menită să te avânte în fiecare cuvânt din cele 2-3 de pe fiecare slide. Erau de fapt lecții de viață pe care domnul psiholog Bălan le citea cu lacrimi în ochi.

Nu e emoționant, neapărat,  să vezi doar tineri obligați de soartă să-și trăiască cea mai importană perioadă a vieții în centrele de plasament. Este o imagine pe care și-o imaginează oricine pentru că tabloul, în sinea lui, este trist. Dar, în momentul în care vezi un voluntar care nu are nimic de câștigat, cum povestește cu lacrimi în ochi ceea ce citește de parcă ar recita din învățăturile cu care el a reușit să meargă mai departe – atunci îți dai seama cât de serios este proiectul.

Nu e de mirare. Domnul psiholog Balan a trecut și el prin ce trec tinerii pe care îi învăța despre deciziile vieții. Urmează aplauze, câteva mesaje și un alt slide.

Apoi, a început să vorbească Vișinel, managerul de proiect. Trebuie neapărat să amintesc că povestea lui Vișinel nu am scris-o pentru că nu am cunoscut-o niciodată pe toată. În fața tinerilor a spus doar un fragment, dar un fragment care i-a făcut pe toți să fie mulțumiți că au șansa lor, că știu de unde să înceapă și că nu e totul pierdut.

Nu voi scrie ce a povestit pentru că asta ar însemna să scriu câteva capitole dintr-o carte. În schimb, voi scrie că ultimul atelier al proiectului s-a încheiat cu ropote de aplauze, cu ochi străluciți și privirile înainte. O oarecare mulțumire pentru că ei, cei de-acolo, au descoperit că șansa lor diferă doar prin premise. Un pas către scop.

Proiectul continuă cu un concurs pentru liceenii care vor să se implice și lansarea unui portal menit să creeze relații pentru tinerii instituționalizați. Detalii găsiți pe site-ul www.tineriiviitorului.ro.

Bravo!

Proiectul este finanţat de Comisia Europeana prin programul “Tineret în acţiune”.

DSCN2231DSCN2522

Write a Comment

Comment

  1. Diferenta intre Visinel si anumite persoane prefacute care folosesc cuvinte mari este ca el actioneaza intodeauna din inima. Din aceasta cauza a avut si va avea intodeauna succes in tot ceea ce face. Centrele pentru copii cu parinti cu abilitati financiare inalte nu au ce cauta in aceste comentarii. Sa pastram propaganda si manipularea pentru alte proiecte, nu cele facute din suflet…

  2. Proiectele de genul acesta merita atentie si promovare. Poate ca mesajul va ajunge acolo unde trebuie. In rest, as zice ca totul tine de sansa fiecaruia.