În fiecare duminică vizitez câteun talcioc din Bacău. Îmi plac lucrurile vechi, mecanizate sau electronice, care îmi aduc aminte de anii 90 sau mă fac să cercetez puțin istoria secolului XX. În principiu, prefer târgurile populare din pricina prețurilor și pentru că se întâmplă de multe ori ca vânzătorul să nu știe ce are pe tarabă.
Alteori, am nenorocul de a da peste indivizi care cred că marfa lor e „de colecție” și că nu pot lăsa din preț. Ceea ce mulți dintre ei nu știu este că o primă condiție pentru ca un obiect să poată fi vândut unui colecționar are legătură cu funcționalitatea. Nu e neapărat să fie de nota 10 din punct de vedere estetic sau funcțional, dar trebuie să poți face și altceva cu el decât să-l ții „de bibelou”.
În viziunea mea, un obiect de colecție este acela care te duce cu gândul în istorie. Trebuie să înțelegi mecanismul, să observi efortul prin care obiectul își atingea țelul și, mai ales, structura.
Nu poți cere un preț de colecționar dacă nu știi să ai o prezentare decentă a produsului:
- Șterge-l de praf, de mizerii, lubrifiante și excremente de insecte
- Asigură-te că este funcțional, măcar parțial
- Interesează-te dacă poate fi restaurat, ce piese îi lipsesc, și cam cât ar costa să revină la starea inițială
- Negociază cu clientul și oferă-i un motiv să-l cumpere
- Încearcă să minți mai puțin pentru că s-a inventat internetul mobil
- Asigură-te că prețul îi va permite clientului să investească în obiect, dacă este cazul
Continua cu astfel de articole. Merita!
Mersi!
de importanta capitala articolul! chiar sunt curios ce urmeaza! „cum sa nu pui mana pe paine cand o cumperi” e un alt subiect tare de care ai putea sa te ocupi! ar fi in stilul tau!
@Adi, ok.
iti dai seama, daca nu scriai tu articolul dadeau faliment vanzatorii! ca sa vinzi un banal aparat Smena, trebuie sa faci cursuri, sa ai un discurs bine pregatit, sa ii pui cumparatorului la dispozitie toate datele tehnice! hai sa fim seriosi, asta e un articol asa, de dragul de a scrie. imi vine in minte un mosulica de la Piata Sudului care vindea un HC91! cam ce crezi ca putea sa imi spuna despre el?
@Dan, voiai să-l cumperi?
am doua HC-uri acasa + monitor cu ecranul verzuliu + casetofonul aferent + surubelnita speciala cu care reglam capul de redare + 20-30 casete + un teanc de carti despre Basic, Logo, Java
Articolul meu se referă la vânzătorii care aruncă prețuri de colecție la fiecare obiect mai vechi de 10 ani, indiferent de starea în care se află. Dacă ai norocul să dai peste un vânzător care nu-și cunoaște marfa bine, poți scoate un preț bun pentru un obiect care valorează de 10-20 de ori mai mult.
Altfel, dai peste unul care crede că un Optior ruginit, cu obiectivul crăpat, e 100 de lei, doar pentru că are 50 de ani.
Problema e că nu îi găsești pe cei de mijloc. Moșulică ăla cu HC-ul îți putea lua foarte puțin dacă te duceai la el și îi explicai că nu are un conector. Dacă în schimbul său era fecioru-său care, să zice, a citit „la radio” că e „de colecție”, îți făcea capul calendar.
De aia găsești trabant cu 500 de lei și de aia găsești trabant cu 3000 de euro.
OK, am prins ideea! ma-ndoiesc insa ca cei care vand astfel de obiecte vor citi acest articol!