Un personaj mirific ascuns în cuvinte gălăgioase fără niciun fel de sens. Un psihic distins, pur eminescian şi iritant ce se ridică deasupra unui nor de fraze ce duc către un „habar nu am” scris cu litere italice în bold.
Citind ultimele „Zboruri în cenuşiu” am realizat că într-adevăr se comportă ca un mare scriitor hispanic. Scrie din propria viaţă. E bun. Însă conversia cuvintelor mă face pe mine să mă simt mult depăşit. Sunt prea profunde, nu leagă sensuri logice şi nici măcar o sintagmă care să mă facă să mă gândesc la ceva real. Şi, ar trebui să-mi dau seama, doar limbajele poetice sunt cele care mă intrigă atunci când le citesc, că sunt prea uşor de identificat, iar Bacovia se răsuceşte în mormânt când îi zic asta.
Şi, că veni vorba de Bacovia – la el era simplu. Adică omul îşi descrie scurtul moment de fericire pe o toaletă. Scrie în versuri disconfortul creat de closetul umed într-o toaletă cu mirosuri fantastice. Pentru cei care nu ştiu, este vorba de „Lacustră”. În alte poezii scrie cum s-a dus la crâşmă sau cum şi-ar dori ca una să nu fi murit înainte să treaă prin patul lui. Bineînţeles că totul se transformă prin metafore şi chestii, dar e mai uşor de înţeles.
Trecând la scrierea Lidiei Rusu – Avem ultimul articol pe care-l trec printr-un duş rece. După cum am mai precizat – totul e scris din viaţa proprie şi personală căci altfel nu ar fi putut descrie aceal plăcere cauzată de un fum de ţigară. Personal am încercat să scriu despre experienţe pe care nu le trăisem şi nu-mi ieşeau atât de bine combinaţiile. De la personajul principal feminin – ăla care scria poezii şi vedea soare prin nori şi curcubee în noroi – s-a trecut la unul masculin care fumează.
E ca şi cum i-ai zice unui puşti de 3 ani că Moş Crăciun e proxenet ce oferă pitici la poponari în seara de Ajun, să se simtă bine că sunt mândri de sexualitatea lor. Sau o fi fost Scufiţa Roşie traficantă de droguri şi-am fost cu toţii fraieriţi de Fraţii Grimm. Asta era.
Oricum – n-am nimic cu omul. Scrierea mă interesează, iar oricât de superficial ar părea, dacă eu nu înţeleg, pariez că nici jumătate din populaţia globului nu s-a prins despre ce e vorba. PS: Femeile care fumează au respiraţia urâtă, li se îngălbenesc dinţii, se îngroaşă vocea şi se fac mumii pe la 30 de ani. Totoadată sunt complexe. Ai stricat personajul.
Şi ăla cu numele format din 2 consoane şi o vocală ce-a făcut. S-a apucat de făcut management la bordeluri, trage canabis sau s-a gândit să-şi răscumpere timpul căutând fete drăguţe în discoteci retarde pentru plăceri scurte?
LOL
Stimate scriitor si om Cristi Juverdeanu, sunt curioasa sa aflu care sunt motivele care te-au indemnat sa scrii un articol intreg pentru a-mi „critica” scriitura. De fapt, ceea ce ai facut tu prin acest „articol” nu a fost sa critici, ci doar sa iti exprimi frustrarile din ultima vreme. Fiind scriitor, am dreptul sa fac din personajele mele ce vreau. Ce te-a deranjat? Ca cea care apare in ultimele parti fumeaza, ca ea i-a luat aproape locul lui Sdi sau ca nu am mai mentionat nimic de acesta? Sdi ar putea foarte bine sa practice toate lucrurile pe care le-ai enumerat. De ce nu? Iti amintesti ce caracterizare ai scris pentru blog? Iti amintesti ca sunt una din cei care scriu pe acest blog? Si care e problema daca tanara din povestea mea fumeaza ? Ai transpus o poveste in realitate si ai uitat sa mai delimitezi fanstasticul de real. Stiu ca nu iti plac oamenii care fumeaza, dar lasa-mi personajele in pace. Daca nu ai inteles tu ce voiam sa zic, motivand acest lucru prin sintagma „cuvinte gălăgioase fără niciun fel de sens. Un psihic distins, pur eminescian şi iritant ce se ridică deasupra unui nor de fraze ce duc către un “habar nu am” scris cu litere italice în bold.”, atunci nu inseamna ca e pentru toata lumea la fel. De unde stii tu ca ce scriu eu aici e transpus din viata mea reala? Asta inseamna sa nu mai fii obiectiv in ceea ce-mi priveste scriitura, intrucat stii foarte bine ca ne cunoastem mai departe de statutul de scriitori.
Pana la urma ce critici tu aici? Scriitura mea sau pe mine ca om?
Scriitura. Fumul nu te defineste 🙂
La toate intrebarile mele doar atat ai de zis? :)) Mai bine nu mai scriai nici un articol, daca nu ai argumente sa iti sustii…”critica”
Am scris candva un articol despre Eminescu. Am fost criticat la maxim pentru el. Am facut greseala sa scriu explicatia articolului si am fost laudat. Argumentele mele sunt cu cateva comentarii mai sus.
Eu nu sunt Eminescu. Eu sunt eu si scriu. Tu mi-ai criticat scriitura, chipurile. Si eviti un raspuns. Degeaba ai scris articolul asta.
Citeste articolul din nou.
Ca intotdeauna, fiecare ramane cu parerile lui.
😡 u
Sincer eu momentan nu ma pronunt. am luat cateva articole si de-a fiecaruia si le-am trimis cuiva in masura sa judece d.p.v. literar. O sa vina si asta. Dar ca o persoana care citeste intr-o lume stresata(nta) articolul asta mie imi pareti 2 tipi care aveti probleme in cuplu si va certai (pe blog ca asa e la moda). Eu practicam in tineretea cearta pe statusuri la mes. So, pentru amandoi. Get a live. Wake up. Viata e grea.
In primul rand, Stefan, daca voiai neaparat sa postezi un comentariu, puteai sa iti expui parerea proprie despre subiectul articolului lui Cristi, eventual despre al meu. Apoi, sa stii ca a critica un articol nu are de a face cu nicio viata de cuplu.Si in ultimul rand, dar nu cel din urma, care tinerete? Ai 50 de ani si nu stiu eu?
@Chitic Stefan – E critica pentru text. Nu apreciezi deloc scopul articolului.