Se ştie că în liceu te formezi ca om şi personalitate şi la naiba când vezi ce tangenţe regăseşti în rândurile colegilor îţi vine să îţi pui întrebarea clasică englezească: „What the fuck?”. Iată două din cele mai memorabile replici pe care le-am întâlnit în 4 ani la cel mai prestigios „Colegiu” din Bacău:
„Eu îmi văd de şcoala şi de viaţa mea. De ce să îmi pun eu în pericol viitorul încercând să schimb ceva. Lasă-i pe alţii să se ocupe de asta.” Replica asta am primit-o undeva la începutul clasei a XI-a. Nu zic că nu e motivată însă cu aşa mentalitate ne mai şi prostim că „România e vai de ea” sau că „Românii ăştia nu-s în stare să facă nimic”. Nu, sunt în stare, numai că n-au chef, că nu le iese nimic – adică sunt mârlani.
„Ce-ţi pasă ţie ce cred alţii, dacă ţie îţi trebuie un 10 vorbeşte cu profa şi poate ţi-l pune. Lasă-i că peste 3 ani oricum scapi de ei şi de medie ai tu nevoie nu de impresiile lor”. Replica asta a venit când o colega îmi sugera să conving o „profă” să mai dau o lucrare ca să iau o notă mai mare. Nu vreau să par nesimţit, dar o idee de colectiv nu s-a format în 4 ani de liceu.
Aşadar, dragi români, staţi liniştiţi, viitorul sună bine…