După cum toată lumea ştie, uneva la sfârşitul clasei a douăşpea’ se organizează o petrecere mare, cu muzică, băutură şi profesori. Unii zic despre banchetul acesta că e cel mai important eveniment şi că aici trebuie să impresionezi. N-am nimic de zis, am rămas impresionat. Dar nu de cei care trăiesc viaţă dublă (antimanelişti ziua, manelari de lux noaptea) sau de fetele care şi-au uitat sutienul acasă (da, s-a văzut), ci de aurolaci.
Şi când zic aurolaci, mă refer la aurolacii originali cu pungi şi tot tacâmul. Adică patru puşti de vreo unşpe- doişpe ani care şedeau în faţa hotelului Decebal şi impresionau prin originalitate. Păi toţi cei de la banchet erau îmbrăcaţi la costum, care mai de care mai eleganţi – ei nu. Au venit lejeri, cu hainele lor obişnuite, fără nicio grijă pe lume. Ba chiar au facut o demonstraţie de inhalare să ne-arate cum se comportă ei şi nu imitaţiile sau mârlanii.
A, la câinii comunitari lumea caută adăposturi să-i prindă să nu fie răniţi. Pe ăştia când îi văd se gândesc cum să le arunce cu ceva în cap – deşi sunt oameni, sau mai bine zis: nişte puşti.
macar bn k te-ai distrat 😉 Cristi multa bafta in continuare si mult succes la BAC
Mersi 😀
Haa, mare dreptate ai, si cand vezi cocalarii si botoxatele ca se scarbesc cu atata greatza iti vine sa fugi 🙂 chit ca is aurolacii totusi is niste copii si ar trebui tratata problema in vreun fel dar na