Autor: Cristi Juverdeanu

De la #colectiv și până acum, „bătălia pentru țară” a fost politică și cam atât. Corect ar fi ca, începând cu 5 noiembrie, să iasă în stradă doar politicienii, să-și ceară demisiile, să-și pună hashtaguri și să se dea în spectacol. În fond, din 2015 și până acum nu s-a schimbat nici măcar mustața lui Liviu Dragnea.
Sunt, totuși, conștient că, de pe 6 noiembrie, mustața lui ar putea redeveni „musteață”, dar sunt și suficient de matur cât să știu că doar atât trebuie ca să calmezi pulimea pentru încă un an sau doi.
Prin urmare, succes la proteste, ceai cald și vânt din spate!

Aș fi vrut să scriu ceva haios despre declarația viceprimarului care vrea să închidă becurile în Bacău după ora 00:00, dar chiar nu pot fi amuzat de idioțenia asta.
http://zdbc.ro/viceprimarul-scripat-anunta-restrictii-la-iluminatul-public-dupa-modernizarea-retelei-un-stalp-din-doi-va-fi-stins-dupa-miezul-noptii/

Dacă sunteți prieteni cu Daniel Miclăuș, puteți să-i spuneți că eu sunt nemulțumit de iluminatul public. Nu înseamnă că sunt de-acord cu împrumutul, dar aia nu e treaba mea.
http://zdbc.ro/municipiul-bacau-imprumuta-115-milioane-de-euro-pentru-modernizarea-iluminatului-public-pnl-se-opune-si-sustine-ca-nu-este-o-prioritate/

Avem aici un articol în care Moise Guran critică intervenția BNR crezând că doar cei care au credite în lei ar trebui să plătească pentru programul de guvernare al PSD, iar ceilalți să stea bine-mersi.
Ce nu înțelege domnul Guran este că cei mai mulți votanți ai PSD-ului sunt cei pentru care fiscalitatea e „unealta dracului”. Nu dau bonuri, nu cer bonuri, își repară singuri instalațiile de gaze, nu cer autorizări pentru construcții, nu vor facturi, dau bani la biserici, nu pun întrebări și nu vor să fie datori, cu atât mai puțin să interacționeze cu o bancă. De fapt, cea mai bună bancă, în cazul lor, e salteaua. În cazurile extraordinare, regăsim creditele de nevoi personale, pe sume mai mici de 5000 de euro sau creditele neperformante.
În al doilea rând, deși nu-mi place că cei mai puțin informați au decis pentru mine, în România avem democrație. Majoritatea a ales cea mai proastă Guvernare de la Victor Ciorbea încoace, minoritatea se conformează. Conform articolului, ar trebui să scutim majoritatea de responsabilitatea votului stupid și să împovărăm tot minoritatea: „imbecili” ca mine care și-au făcut credite pe 30 de ani ca să nu fie paraziți ai societății.
Prin urmare, da, intervenția BNR-ului era necesară tocmai de asta: să simțim, „democratic”, care sunt efectele incompetenței.
Altfel, PSD ar fi defilat, cu aceiași imbecili, și în 2020. Dacă i-ar schimba, măcar pe ăștia care nu știu limba română, poate am avea o altă șansă.

Bibliografie pentru cei care nu știu la ce mă refer:

Domnule Isărescu, nu cumva sunteți prea bine plătit ca să fiți și popular?

Înțeleg că un referendum poate fi neconstituțional, dar, dacă tot s-au cheltuit niște bani pe organizarea lui, n-ar fi mai bine să lași oamenii să voteze, fără să ții cont, decât să-i ciomăgești? Nu credeam că voi spune asta, dar spaniolii chiar au nevoie de un Dragnea.

O chestie mă intrigă: având rude implicate în politică, nu e bine să faci aluzii publice la diferite scandaluri în care acestea sunt implicate, direct sau indirect, pentru că riști să îți iei o balegă peste nas. Practic, e și asta o formă de cenzură, așa că nu-ți rămâne decât să privești, să înjuri în gândul tău, să îți bei cafeaua și să te întorci la muncă.

Îți dai seama că Bacăul are consilieri locali săraci atunci când mergi să completezi declarația de salubritate pe firmă și constați că ai un chenar „lung” de 4cm în care trebuie să treci adresa completă a sediului social și 2cm pentru denumirea firmei. Cuvintele: „stradă, bl, nr, ap, S.C., S.R.L” sunt mici utopii dedicate profesioniștilor care scriu cu laserul la microscop.

Înainte să înjurăm PSD pentru orice căcat, hai să ne gândim bine de tot unde vrem să ajungem.
România, unde salariul minim este 330 euro/lună, are o datorie publică de 100 miliarde de euro. Cam 55-60% din PIB. Ungaria, 430 euro/lună, 150 miliarde, 121% din PIB.
Mai departe: Franța, peste 200%. Norvegia, 170%. Suedia, 180%. SUA, 95%. Fiecare datorie e raportată la PIB-ul propriu, iar exemplele menționate sunt țări la care ne raportăm când e vorba de dezvoltare și civilizație.
Din partea cealaltă, să luăm exemple state precum Rusia, 40% din PIB și salariul minim la 100 euro/lună, India, 25% din PIB, salariul minim la 60 euro/lună, Coreea de Nord, 20%, salariul minim estimat la 140 euro/lună.
Dezvoltarea costă. Nivelul de trai costă. Totul costă.

Educatorii spun mereu că: „educația de acasă e importantă” și că „părinții trebuie să se implice”. Eu m-aș implica. Aș pune deoparte cei 500 lei pe an și alte câteva sute donate unui sistem deficitar din punct de vedere educațional, apoi mi-aș plimba odrasla prin lume. Să vadă, să compare, să înțeleagă.
Dar asta e, desigur, o dovadă de naivitate. Mai bine plătesc pentru un marker, iar copilul meu să fie educat într-o sală infectă de un profesor care a luat 6,05 la titularizare și care caută pe google dacă „a fi” se scrie cu doi sau trei de „i”. Nu?

Cine plăteşte iubeşte?!

23 august, Stadionul Municipal Bacău – Imaginea reprezintă un colaj din arhiva Steagului Roșu. Poza lui Ceaușescu e lipită peste fotografie ca să fie suficient de vizibilă pentru tipar. Pe spate sunt trecute pagina, titlul articolului și dimensiunea pe care trebuia să o aibă fotografia pe ziar.