[Am hotarat sa ofer acest articol tuturor persoanelor care nu inteleg de ce critic. Asadar, celor care nu inteleg critica mea le voi zice Mike si le voi explica pas cu pas importanta unei critici. Articol fin, pentru persoane fine]
„Pustiule inceteaza cu critica asta, ca nu putem suporta un alt nesimtit care sa se bage in seama intr-un domeniu in care n-are ce cauta”. Problema se pune de cele mai multe ori tuturor. Astfel nu avem voie sa ii criticam pe cei din politica, ca nu suntem oameni politici, nu avem voie sa criticam prostia ca nu suntem prosti, si nu avem voie sa criticam inteligenta, ca nu suntem inteligenti. Oricum as lua-o, pentru a critica ceva ar trebui sa excelez intr-un domeniu.
Trecem peste domeniu, ajungem la capabilitate. Sunt capabil sa scriu, am un site si sunt capabil sa-mi exprim o opinie. Pentru Mike ar trebui sa fie un motiv destul de bun. Insa nu ma limitez doar la atat. Daca un text pus la intamplare pe o pagina de revista, apreciez efortul, dar critic continutul. Sau nu, il pup in fund pe autor, ii zic: „Bravo, la mai bine” – si sper ca in urmatoarele 5-10 reviste sa citesc aceleasi porcarii. Sau Mike ar prefera sa critic manelarii, cocalarii si pitipoancele, sau orice alte personaje care sa nu-l implice direct. Din pacate nu va fi asa.
Il trecem pe Mike prin literatura: Mike am si eu articole publicate de care nu sunt mandru. Nu am primit critici si asta m-a indemnat sa comit autocritica. Asta inseamna ca am luat revista pentru care am scris si i-am dat foc, la modul cel mai serios, si nu am pomenit nimanui de ea. Pentru ca asa am avut chef si pentru ca sunt satul sa astept ca cei din jur sa se destepte. Progresul cel mai sigur este atunci cand esti stimulat de o critica negativa. Am avut parte de ele si voi avea, din pacate majoritatea vor veni din partea unor idioti care nu au nicio tangenta cu ceea ce se scrie.
Etapele criticii pentru Mike:
In primul rand trebuie sa ai cap sa poti critica. Nu sa fii destept (asta e ceva relativ si nu poti fi judecat), ci sa gandesti singur, dupa cum crezi tu ca ar fi bine. Adica iti vei zice opiniile tale si nu ce te-a invatat educatoarea. Nu trebuie sa fii politicos pentru mamica, ca ti-a suflat taticul sa n-o superi. Vei agrea un „geniu” care-ti va comenta fara sa-ti motiveze. Si, Mike, motivul este cel mai important intr-o critica. Daca nu esti capabil sa-ti motivezi o opinie, si zici ca e asa pentru ca vrea secundul tau cap, poti sa te spanzuri, ca nimanui nu-i pasa de ceea ce zici. Tu vii si imi zici mie ca am „nasul prea mare”, eu te intreb pe tine: „De ce?”. Nu stii sa raspunzi, ai capatana mica: ia-ti hainele, da-le foc, vinde-ti casa si du-te-n politica, ai sanse sa castigi urmatoarea campanie de cretinul anului.
Mai avem si ipocrizia sau cei care se uita la tine, isi zic in gand (pe asta il cunosc EU, ii zic ca-i destept, chiar daca habar nu am ce zice) si-ti zic ca esti destept. Felicitari, iei o diploma pentru asta. Cu ceva succes ajungi in top, dar cat cap ai daca ajungi acolo? Ai nevoie de un „arogant, nesimtit, incapabil, indecis, incult” ca mine, care sa-ti zica daca esti dobitoc sau nu.
Asadar, Mike, meriti sa fii criticat, sau vrei sa vinzi toale in piata? Ca taranul te va aprecia mereu daca stii sa mulgi vaca finut.
puteai spune si altfel ca critica constructiva (ma doare in pula ca am scris doua cacofonii consecutiv) este buna. nu te caracterizeaza articolul, pari un pusti frustrat. nu baga in seama contracritca fara valoare… iti stirbesti personalitatea.
..articol fin, pentru persoane fine..touche mike:) simte-o, adanc. pentru ca intr-adevar cristi, ai dreptate. critica e cea mai buna motivatie de care cineva poate avea parte, si e de asemenea cel mai bun stimulent pentru progres.
apreciez efortul de a dedica un articol unei singure persoane.. ti-am zis:): astept si eu unul, in speranta sa nu fie o critica.
A, e al doilea articol de genul. Dar Mike nu l-a citit bine pe primul si m-am vazut nevoit sa-i explic mai pe-nteles. In plus, nu am o regula cand scriu.