Nu am obiceiul să scriu despre examene în particular, dar ăsta mi-a atras atenţia într-un mod plăcut. Adică, nu am luat cea mai mare notă, dar nici nu am picat. Motivul? Simplu. Mie nu îmi place teoria şi nu mi-am propus să ies profesor.
Bineînţeles că pentru a fi capabil să faci practică ar trebui să ai şi câteva cunoştinţe de bază, de aceea examenul a fost împărţit în 2: parte teoretică şi parte practică. Pentru că profesorul s-a bazat pe faptul că nu toţi studenţii sunt în stare să reproducă teoria sau să o explice, a zis aşa: aveţi 4 puncte la teorie, 5 la problemă şi unul din oficiu.
Ca orice programator care se respectă, cel puţin ipotetic, ar trebui să fii în stare să rezolvi o ecuaţie de gradul 2 sau să pui o banală condiţie de validare. Adică – astea sunt un fel de abc-uri în programare. Degeaba ştii teoria dacă habar nu ai să o pui în practică şi degeaba iei o diplomă dacă ieşi mai confuz decât ai intrat.
Altfel spus, care ar fi scopul să toceşti ca dobitocul un curs, cu multe rahaturi teoretice şi din care nu vei folosi nici 10% după ce ai luat licenţa. Răspunsul e simplu: începe cu „res” şi se termină cu „tanţă”.
Fi serios, chestiile alea tin de liceu… Daca esti la o facultate in domeniul ala si chiar nu sti sa pui o conditie de validare e clar ca nu ai ce cauta acolo…
Si eu ce-am zis?
„Ca orice programator care se respectă” trebuia inlocuit cu: „Ca si cel mai prost programator…”