Vă daţi seama ce înseamnă să stai în faţa a 5 televizoare şi să vedeţi deodată cum pe toate se schimbă imaginea la un interval de câteva milisecunde şi apare textul: „A căzut moţiunea!” ? Vă zic eu: „E beton şi logic”. Ca şi cum ai paria o sumă foarte mare de bani pe un meci şi ai pierde totul în ultimele 2 secunde, atât de beton.
Şi există o logică foarte clară. Să zicem că Guvernul ar avea de ales următoarele soluţii pentru a scăpa cu faţa curată:
1. Renunţă la tăierile din veniturile românilor, România pierde împrumutul şi îşi pierd şi ei şi parlamentarii pâinea – dar rămân la putere să o sugă alături de toţi cetăţenii.
2. Nu renunţă la tăieri pentru pulime, dar promite la 200 de indivizi că din împrumutul ăla se mai pot trage vreo 200 de milioane de euro, care se pot împărţi la câteva investiţii „benefice”, mai ales pentru votanţi. Atenţie: Boc a zis azi că măsurile se iau pentru ca România să poată achita salariile, pensiile şi ca să poată investi – deci e clară treaba: „un milion la bazin, două la prefectură”.
Cam astea ar fi avut de ales cei care voiau să cadă Guvernul Boc. O altă teorie, ar fi cea a biluţelor:
3.Se iau vreo două trei partide din opoziţie şi se pun la o masă rotundă. Unul zice: „Bă, nu putem sta cu sula în mână, că îşi dau seama ăştia că suntem puşi aici doar să ne aflăm în treabă. Hai să încercăm, vorba vine, să-i dăm jos pe ăştia, să eşuăm incredibil, şi să ieşim în faţă mai târziu să zicem: am încercat, nu s-a putut, asta este. Doar n-om fi noi proşti acum să ne asumăm responsabilitatea să scoatem România din criză, nu?”
Şi, sincer, care român ar fi în stare să facă asta. Niciunul. Toţi s-ar duce acolo să scoată un ban pentru ei şi pentru familia lor, pentru că vin vremuri grele şi nu e bine să te prindă o foamete fără un şfanţ în buzunar ci doar cu dorinţe şi intenţii pentru România, nu?
4. Ah, şi cum se putea să ieşim noi din criză înaintea Europei? Nu. „Avem un acord pe care trebuie să-l respectăm” zise Frodo.
Şi ca să nu uit, majoritatea moşneguţilor care dădeau să intre azi în Parlament, erau „plătiţi bine” (dacă înţelegeţi aluzia). Vă daţi seama că dacă era ceva grav într-adevăr, nu erau doar câteva mii acolo în stradă ci câteva milioane. Dar mulţi sunt conştienţi că n-au ce face şi că orice-ar fi, la Penny Market pâinea-i mai ieftină, iar pensia nu ajungea oricum să cumpere sănătate. Plus că e mult mai simplu să vorbeşti cu vecina de la doi cât de rău îţi merge şi cât de multă carne i-ai băga lui Băsescu, decât să ieşi în stradă, să ajunge la Guvern şi să-i fuţi una, pe bune, lui Boc.
Ia să vedem: unde mă-nşel?