Băcăuanii s-au obișnuit, oarecum, cu bicicliștii care fac ture pe stradă. Nu e vina noastră, dar niciun oraș din lume nu cred că poate fi împânzit de piste prin suburbii. Șoferii văd, acordă prioritate și nu mai claxonează așa cum o făceau prin 2009. Noi îi respectăm, salutăm prioritatea și ne vedem de drum.
Bucureștenii au altă ideologie:
- Dacă merg în spatele biciclistului, claxonează.
- Dacă trec pe lângă un biciclist, claxonează.
- Dacă au depășit un biciclist, claxonează lung, dar după ce avansează vreo 20 de metri.
- Dacă sunt în sensul giratoriu, taie calea.
- Dacă sunt în intersecție, taie calea.
Poate că nu-s toți la fel, dar mereu când simt nevoia să intru în bordură, aflu că ăla care m-a bruscat e un porc cu ceafă groasă și numere de București.
De aceea vă întreb pe voi, bicicliști de București: cu ce spanac îi hrăniți ca să-i suportați fără să le f**ți una în oglindă?
tare finalul!
Pe strada merg noaptea, in rest ma multumesc cu mersul pe trotuar.
Si cand sunt la volan, am grija sa nu deranjez pe cei de pe biciclete…