Activitatea mea din ultima vreme constă în nimic, în schimb cineva îmi sugerează cu generozitate să mă las cam de tot ceea ce am făcut sau am încercat să fac până acum şi să-mi văd de viaţa mea. Cică peste vreo 5 ani trebuie să-mi câştig singur existenţa iar minunata mea experienţă nu mă va lăsa să mă căsătoresc, să fac copchii până la 25 de ani şi să-mi cumpăr pâine la casa mea. Doamne, sunt o cauză pierdută şi încă nu mi-am dat seama.
Pentru început mai repet o dată conceptul talent irosit. Asta înseamnă prin definiţie că orice aş face, în toată activitatea mea superbă ar însemna o muncă risipită, adică un efort zadarnic – asta înseamna că-mi irosesc talentul. Practic mă aştept să nu obţin nimic, niciodată şi nu-nţeleg de ce mă dansează licuricii la melodie când se trezeşte vreo vedetă să-mi zică mie că nu valorez nimic. Simpatice idiot – ştiu deja asta.
În al doilea rând eu nu-mi trăiesc viaţa peste cinci ani cum o fac vedetele cu planuri existenţiale. Eu trăiesc azi şi cel mai probabil, până mâine. Adică ce fac într-o zi reprezintă activitatea mea pe ziua respectivă nu pentru restul vieţii. Al naibii să fiu dacă m-am gândit până acum la o nuntă fastuasă, iar apoi să-mi deschid o fabrică de copii. Poate mâine mor de foame – se mai întâmplă cazuri. În plus, am vreo 19 ani, ar trebui să mă gândesc deja la pensionare că cine ştie, mâine poimâine ajung şi eu ca cei bătrâni.
Mai mult decât atât, ar trebui să îmi asigur un loc de veci de pe-acum. Se zvoneşte că n-o să mai am unde să fiu îngropat, că peste 5 ani o să avem mai mulţi morţi decât nou născuţi (acum suntem în plină creştere de populaţie dacă nu ştiaţi) şi doamne fereşte să n-am unde să-mi aşez fundul meu decedat care pute a hoit. Extraordinară viaţă.
Ş-apoi să mă las de ceea ce fac în prezent. Asta înseamnă să nu mă mai implic în viaţa cotidiană, să nu mai scriu pe blogul ăsta, să nu mai formulez cereri inutile la care se uită consilierii locali doar ca să-şi facă ceva reclamă, să nu mai colaborez cu presa, să nu mai lucrez din când în când, să nu mai ajut la formarea a două proiecte, să nu mai fac propuneri şi cam atât. Cu alte cuvinte să nu-mi mai irosesc viaţa că astea sunt nimicuri sau, mai bine zis: Să nu mai fiu un talent irosit?
Ba deci si de mine s-a luat unu.. ieri ca cica eu critic lumea si l-am jignit… nu i-am zis nimic… dar cred ca a citit vre-un comment de-al meu pe blogul tau… dar zic acum.. pe blogul meu eu critic bunul gust, situatia tarisoarei noastra, prostimea si idiotenia.
Daca jignesc pe cineva… inseamna ca se incadreaza in 1 din cele 5 variante de mai sus.
@Andonie Mihai: La mine e vorba de toata activitatea mea, nu doar de blog. In articolul viitor o sa anunt ce ar vrea lumea sa fac eu, si cum sa ma comport „omeneste”. Cat despre ala care s-a luat de tine: Daca nu-ti convine nu citit.
Da, sincer cred ca aceasta incercare este futila. Pentru ca ai constiinta ca esti un talent irosit, si pentru ca se confirma filosofia antica conform careia oamenii au in ei adevarul. Nimeni nu ma obliga sa citesc lucruri prost scrise, insa aceasta tapetare de impresii pe internet este total depasita. Ma bucur ca aveti curajul sa va expuneti, dar incercati sa evitati aceasta parada de patetisme si laude, de introspectii ce ar fi bine sa ramana acolo, inauntru si de aprecieri despre stilul publicistic.
Va apreciez, cu toate astea, efortul. Pentru ca, in definitiv, este singura cale de a-ti imbogati o „mica experienta”.
@Madalina: Cuvinte cum folosesti tu pot folosi si eu. Mai mult decat atat, iti pot scrie articole intregi la care trebuie sa stai ore cu dictionarul in brate sa le deslusesti. Habar nu ai despre ce este vorba. Daca ai sti, ai tacea sau ai comenta cu putin mai mult respect. Iti apreciez totusi efortul de a incerca sa te afirmi.