Păi asta chiar că nu mai are logică. Se ştia cu ceva timp în urmă că nu se poate face un perpetuum mobile de primă speţă pentru că asta ar însemna ca un sistem fizic să poată produce energie pe cât efectuează lucru mecanic. Mai pe cuvintele noastre ar fi ceva de genul: după faptă şi răsplată. Bun.
Era logic dacă luam o bilă de cauciuc, o aruncam între doi pereţi şi observam cum îi scade viteza şi-şi schimbă traiectoria din cauza anumitor forţe, gen frecare, gravitaţie, ş.a.m.d. Totuşi, în capitolul de cuantică, avem de-a face cu atomi, iar acolo nu prea se respectă legile fizicii clasice. Acolo nu este frecare, electronii orbitează continuu deasupra unui nucleu, etc.
Ca să nu existe frecare a unui corp de dimensiuni normale – trebuie să nu existe molecule în mediul înconjurător. Adică vid. Astfel s-a inventat pompa de vidare.
Ca să nu existe gravitaţie, nu trebuie sa existe un corp magnetic (pămîntul). Totuşi s-a invetat simulatorul gravitaţional.
Aşadar – în mai bine de 30 de ani – de ce nu s-a inventat un generator continuu de energie? Ce mai lipseşte?
Din câte îmi amintesc eu, ce ai descris tu mai sus e perpetuum mobile speţa a doua, speţa întai e când un dispozitiv redă mai multă energie decât consumă. Un perpetuum mobile speţa întai ar fi o uzină nucleară, cred eu…
Am modificat perpetuum mobile de prima speta. In realitate ma interesa generatorul continuu asupra construit dupa teoriile cuantice.
Pentru ca n-avem nevoie…. 🙂