2 ani de Windows 7 într-un articol de 1256 de cuvinte

Chiar dacă în ultima perioadă m-am anunțat că tranzitez către linux, am să spun să fie destul de clar că folosesc două sisteme de operare, unul dintre ele fiind, bineînțeles, Windows 7. Asta a fost așa, ca să elimin dubiile la început de articol.

Începuturile

Așadar, Windows 7 este un sistem de operare care și-a făcut simțită prezență de-a lungul anului 2009. De fapt, dacă ne gândim mai bine, a fost primul sistem de operare, în adevăratul sens al sintagmei, lansat de Microsoft după Windows XP.  Vista a fost, de exemplu, un sistem de inițiere a stuchitului pe monitor, dar să nu fim răi acum.

Pe Beta 1 l-am descărcat pe la începutul lui 2009 pentru că voiam să văd cu ce se mănâncă. Ca orice IT-ist ncepător, l-am rulat pe un sistem virtual, marca Virtual PC, de pe Windows XP. S-a instalat rapid, am interacționat rapid cu elementele necunoscute și am accesat rapid site-urile să citesc câte ceva despre trucuri. Bineînțeles că de pe o mașină virtuală nu puteam să-i fac test drive cum ar trebui, așa că i-am dedicat o întreagă partiție pentru Dual Boot cu Windows XP.

Beta 1 a fost decent pentru că, față de Windows Vista știa ce înseamnă să menajeze resursele calculatorului. Nu mânca mai mult decât trebuia și nu mă făcea să înjur de fiecare dată când accesam Internet Explorer. În plus, imaginați-vă ce am simțit când mi-am dat seama că pot să rulez un film la 720p fără să aștept jumătate de oră pe frame. Un adevărat deliciu.

Beta 2 a înclinat Windows 7 de la unul dintre cele mai rapid sisteme de operare, la Windows Vista. Totul se încărca mult mai greu, resursele zburau până la cer și se întorceau doar ca să-mi facă mie în ciudă. Am cunoscut, pentru prima dată, sunetul distorsionat în Windows 7 și, bineînțeles, primul BSOD pe un sistem de operare de după Windows XP. Adică, da – nici măcar Vista nu-mi dăduse așa ceva și nu pot zice că nu am pretenția să nu existe. Adică mi se pare normal să apară un ecran mare, albastru și urât când ai probleme de hardware, dar așa, de nebun, nu!

Am făcut downgrade la Beta 1 și l-am utilizat doar pentru a mă obișnui cu el. Era destul de evident că Window XP nu va putea supraviețui două generații.

Windows 7, sistemul de operare

Atunci când vorbești de un sistem de operare, te referi la un soft care te ajută să comunici cu calculatorul atât de bine încât nu ai nevoie de auxiliari sau terți. În cazul Vista și al variantelor Beta, țineam Windows XP ca să am o certitudne că voi putea să-mi fac treaba. De data asta aveam să fiu uimit. 

Prima etapă, cea de dual boot a ținut cam 3 luni. Motivul era clar: incompatibilitatea softurilor cu Windows 7. Și nu mă refer aici la drivere sau la Windows Compatibility, ci, pur și simplu, softurile de care eu aveam nevoie, nu făceau față pe windows 7. Unul dintre ele era Borland C++ 3.1, iar altul era EasyPHP. Pentru necunoscători: EasyPHP este unul dintre cele mai bune servere de Apache (PHP) pentru Windows.

Mi-a plăcut însă că Microsoft și-a revenit după mizeria de Beta 2, iar la varianta oficială am regăsit rapiditatea în sistemul de operare: nu mai aveam probleme cu sunetul distorsionat, filmele HD rulau impecabil. Pe măsură ce trecea timpul, Windows 7 avea să devină compatibbil cu majoritatea softurilor. Pentru toate celelalte am găsit înlocuitori și emulatoare.

Windows 7, erorile

Ca orice sistem de operare care se respectă, erorile trebuiau să apară. Chiar dacă Sorin Rusi a scris, de exemplu, că o dată Windows 7 a dispărut BSOD, nu e tocmai așa. În Windows 7 avem BSOD, doar că are legătură doar cu partea hardware și drivere. În Windows 98, de exemplu, primeai BSOD chiar și atunci când acționai de 2x CTRL – ALT – DEL. Pentru Windows XP exista și un virus care îți făcea sistemul să o ia razna.

În Windows 7, BSOD apare atunci când ai o problemă de hardware foarte gravă. Un prim exemplu ar fi decedarea unui hard disk sau apariția badurilor. Este cât se poate de evident că, la orice tentativă de încărcare a unui driver care duce către o componentă bușită, sistemul de operare va da o eroare. La fel pățești și dacă ai probleme cu sursa de alimentare. Atunci BSOD apare pentru o fracțiune de secundă, dar este acolo.

Sunetul distorsionat a apărut și în versiunea finală de vreo câteva ori, dar a fost tot de ordinul hardware, mai exact avea legătură cu hard diskul.

Windows frozen startup – la Windows XP apărea la orice câcăcel de ordin software: driver incompatibil, antivirus buclucaș, serivicu bușit etc. Windows 7 a redus și eroarea asta la hardware și apare atunci când ai conectată o componentă cu probleme. Dacă apare instant, e posibil să fie de la o componentă proaspăt atașată pe USB.

Display driver stopped responding – a apărut prima dată pe Windows 7 după lansarea versiunii finale. Eroarea e cauzată de un update de prin 2010 care a afectat componentele video de la ATI, nVidia și Intel. Pe la sfârșitul lui 2010, Microsoft a remediat problema cu un alt update, iar eroarea asta mai apare și acum celor care nu au licență.

Windows 7 și gloria

Odată cu lansarea Windows 7, Microsoft a avut grijă ca acesta să fie și cel mai sigur sistem de operare. În doi ani, nu am avut niciodată probleme gen malware sau adware. Windows XP era plin cu așa ceva, iar orice greșeală ducea la o formatare forțată. Windows Vista era tot un sistem de stuchit monitorul.

O altă parte plină de succes a fost sistemul de instalare al driverelor. Nu am găsit până acum componentă care să nu-și găsească automat driver-ul în repertoriul Microsoft. Practic, nu trebuie ținut CD-ul de la fiecare componentă, atât timp cât există o conexiune la internet și posibilitatea conectării la Microsoft Update.

Urmează, apoi, suita de programe Windows Live. Cel mai des am folosit Windows Movie Maker și Windows Live Mail. Ambele lucrează rapid, iar, pentru amatori ca mine, sunt foarte ușor de folosit. Windows Live Mail, de exemplu, șterge pe jos cu Microsoft Outlook sau cu ThunderBird. 

Microsoft Security Essentials este, probabil, cel mai bun antivirus pentru Windows. Am mai scris despre asta, o mai scriu o dată: consumul resurselor nici nu se vede, eficiența este maximă și nu necesită ani de training pentru a fi instalat. În plus, era și timpul ca Microsoft să vină pe piață cu o suită antivirus care să completeze Windows Defender.

Windows XP Mode este mașina virtuală prin care Microsoft recunoaște că Windows 7 nu poate atinge nivelul de compatibilitate al Windows XP. Însă, Windows XP Mode își face treaba ca la carte, iar consumul de resurse față de o mașină virtuală normală este limitat. De altfel Windows XP Mode vine gratuit, atât pentru cei nostalgici, cât și pentru cei care chiar au nevoie de el. Eu îl țin, momentan, doar cât să mă laud.

Microsoft Expression Studio, pentru cunoscători, este mult peste Microsoft Windows Encoder 9. Din păcate, resursele mor încet și sigur.

Mobile Device Center –  pentru cei care au telefoane mobile cu sistem de operare Microsoft. Poate stabili cu ușurință o conexiune de tip Internet Sharing între dispozitivul mobil și calculator. File Sync-ul  este foarte rapid. Partea mai mișto este că interpretează telefonul mobil ca pe un HDD extern, ceea ce face navigarea mult mai ușoară.

Și concluzia mult așteptată

Windows 7 a trecut cu brio peste 2 ani și, pentru utilizatorii mai puțini experimentați, va trece și peste următorii 2, preluând moștenirea lăsată de Windows XP. La cum se anunță Windows 8, pot spune că va trece peste următoarele 3 generații.