Puncte cheie în viața unui om: se naște, face primii pași, vorbește, învață, iubește, muncește, se căsătorește, moare Vadim. „Life is pointless”.
Ziarul de Bacau m-a întrebat ce părere am, așa că le-am spus adevărul: am văzut proiecte de clasa a VII-a mai complexe.
http://zdbc.ro/institutiile-de-cultura-din-bacau-au-ramas-in-epoca-de-piatra-a-internetului/
Oare doar eu mă amuz când văd cum ia politicanul câteun carnețel de pe șantier și se uită pe el, apoi se încruntă, apoi zâmbește, apoi vorbește cu unul care stă cu mâinile la spate și cu o cască pe cap?
Unii sunt mai indignați de faptul că Charlie Hebdo ar fi făcut mișto de moartea unui copil, decât sunt de moartea copilului respectiv. Asta înseamnă să fii dobitoc îndobitocit de alți dobitoci.
Red Alert 2 e gratuit pe platforma Origin. Cam toate jocurile de aici sunt compatibile cu toate sistemele de operare (de la XP în sus), așa că mie îmi vor suna alarmele pe Windows 10.
Nebun, bun, bibun, tribun
Mai țineți minte blogul ăla care a ieșit pe print? Eu râd și-acum.
2001, 1972, 1938, 1982, 1998
Puteam să scriu asta pe facebook, dar s-ar fi pierdut în cronologie și nu aș fi putut să o menționez atât de ușor atunci când va fi cazul. Apropo de asta, oare cât de tare mi-aș lua-o în freză dacă aș face un material în care aș argumenta de ce Iliescu a fost mai puternic decât Ceaușescu?
http://cristijuverdeanu.ro/metafora-unui-deces
s-a activat istoria recentă din ziariști.
Metafora unui deces
Pentru cei pudici, care nu au înțeles metafora cu moartea lui Iliescu, am să citez, mai întâi, un mic paragraf din Wikipedia: „Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița) este un politician român, care a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României… Continuă lectura Metafora unui deces
Wtf? A murit Vadim. Nu vreau să fiu rău, dar cum rămâne cu nea Jănică?
Pentru prima dată de când sunt programator, un client mi-a spus că vrea să-și schimbe fontul de pe site cu Times New Roman. Și nu, nu se referă la satira lui Ovidiu Eftimie. Și nici secretară nu-i.
Să cumpărați ghiozdane cât mai mari ca să vă anchilozați copilul, da? Este esențial ca, în viață, el să aibă o postură umilă, conturată de scolioză.
Cum adică „nu e nimic de făcut în România”? Eu aș începe cu niște trotuare pe lângă drumurile județene. După care, ar fi bune niște autostrăzi. Nu chiar ca-n Siria, dar măcar ca-n Turcia. Continuăm cu niște piste de biciclete, ceva canalizări, ceva becuri, ceva marcaje, ceva apă caldă, ceva săpun…