Mă uit la comentatorii de pe goodreads.com și îmi dau seama că, matematic vorbind, ipocrizia și aroganța tinde către prostie cu diplomă.

„Cei care nu au citit cel puțin 100 de cărți, nu pot înțelege această carte”.

Ba da, pot. Nu trebuie să citești 100 de cărți ca să realizezi că o altă carte (care repetă aceleași teme, în aceleași secvențe, cu care autorul acoperă aceeași simbolistică) e de umplutură.

Nu e genială, nu e fantastică, iar autorul poate fi considerat geniu doar dacă plagiatul poate fi considerat un crez artistic.

#doarzic

Dragă Primăria Municipiului Bacău, de ce îmi ceri să vin iar la tine ca să declar un teren dintr-o cotă indiviză care este deja în baza ta de date și este conformă cu contractul de proprietate după care mi-ai calculat deja impozitul pe locuință pe care l-am plătit în urmă cu 10 zile? Chiar trebuie musai să ne țigănim?

Îți dai seama că „revoluția de la Chișinău” e o înscenare atunci când vezi în imagini că sunt oameni îmbrăcați cu haine rupte, murdari pe față și fără dinți în gură care arborează ditamai steagurile proaspăt spălate pe catarge lustruite și frumos strălucitoare.

Îmi place ăla care citește o carte proastă, iar când cineva îi spune cât de proastă e cartea aia, începe să comenteze cu: „vai, trebuie să-i citești toată opera ca să-l înțelegi”.
Să vă explic o chestie: o carte proastă este o carte proastă. Nu contează în ce stare era autorul sau la ce se gândea când a scris-o, nu contează în ce epocă sau cine i-a influențat prostia de moment. A scris, a publicat, a vândut. Punct.

Dimineață, somnoros, intru într-un magazin de cartier și spun eronat:
– Bună dimineața, dați-mi vă rog 4 baterii R3.
– Poftim!
– Mă scuzați, am nevoie de alea mai mari…
– Păi ce scrie pe astea? Scrie R3?
– Scrie, m-am înșelat
– Bun, eu am vrut să v-arat!
Și mi-a arătat de ce trebuie să îmi fac eu cumpărăturile dintr-un magazin cu autoservire, adică un super-hiper-market. Așa, ca să se plângă patronii de chioșcuri de mârlănia mea.