Îți dai seama că Bacăul are consilieri locali săraci atunci când mergi să completezi declarația de salubritate pe firmă și constați că ai un chenar „lung” de 4cm în care trebuie să treci adresa completă a sediului social și 2cm pentru denumirea firmei. Cuvintele: „stradă, bl, nr, ap, S.C., S.R.L” sunt mici utopii dedicate profesioniștilor care scriu cu laserul la microscop.
Categorie: De pe Facebook
Înainte să înjurăm PSD pentru orice căcat, hai să ne gândim bine de tot unde vrem să ajungem.
România, unde salariul minim este 330 euro/lună, are o datorie publică de 100 miliarde de euro. Cam 55-60% din PIB. Ungaria, 430 euro/lună, 150 miliarde, 121% din PIB.
Mai departe: Franța, peste 200%. Norvegia, 170%. Suedia, 180%. SUA, 95%. Fiecare datorie e raportată la PIB-ul propriu, iar exemplele menționate sunt țări la care ne raportăm când e vorba de dezvoltare și civilizație.
Din partea cealaltă, să luăm exemple state precum Rusia, 40% din PIB și salariul minim la 100 euro/lună, India, 25% din PIB, salariul minim la 60 euro/lună, Coreea de Nord, 20%, salariul minim estimat la 140 euro/lună.
Dezvoltarea costă. Nivelul de trai costă. Totul costă.
Educatorii spun mereu că: „educația de acasă e importantă” și că „părinții trebuie să se implice”. Eu m-aș implica. Aș pune deoparte cei 500 lei pe an și alte câteva sute donate unui sistem deficitar din punct de vedere educațional, apoi mi-aș plimba odrasla prin lume. Să vadă, să compare, să înțeleagă.
Dar asta e, desigur, o dovadă de naivitate. Mai bine plătesc pentru un marker, iar copilul meu să fie educat într-o sală infectă de un profesor care a luat 6,05 la titularizare și care caută pe google dacă „a fi” se scrie cu doi sau trei de „i”. Nu?
Am o rugăminte pentru protestatari: ieșiți și voi după ultimul episod din Game of Thrones. Dacă se taie netul, măcar știm una și bună. Mersi!
Sunt ofticat.
23 august, Stadionul Municipal Bacău – Imaginea reprezintă un colaj din arhiva Steagului Roșu. Poza lui Ceaușescu e lipită peste fotografie ca să fie suficient de vizibilă pentru tipar. Pe spate sunt trecute pagina, titlul articolului și dimensiunea pe care trebuia să o aibă fotografia pe ziar.
Și? A reușit?
Dacă săptămâna viitoare ajung în Ungaria, înțeleg că sunt în plin sezon?
Eu spun s-o pună de o grevă, că salarii nu pot lua dacă nu au încasări.
http://zdbc.ro/blocaj-la-crab-un-soft-nou-a-intarziat-cateva-zile-facturarea-pentru-sute-de-abonati-explicatiile-directorului-ioan-bejan/
„Programatorii ăștia vor să ne rupă la bani”
– 24 de rate egale cu dobândă 0%, fără adeverință de venit, fără sufletul din tine!
– Super! Vreau!
– Dar vă costă 100 lei ca să analizăm dosarul.
– Ok…
– Și încă 5 lei pe lună taxa de administrare…
– Așa…
– Iar comerciantul vă spune dacă vă poate livra în timp util după ce vă acceptăm noi dosarul.
– Dar ați verificat dacă pot primi banii pe veniturile menționate înainte să mă sunați?
– Păi nu, verificăm după!
– Deci, deși dobânda e zero, eu vă dau 10% în plus în fiecare lună, apoi 100 lei ca să îmi spuneți dacă pot lua banii, iar dacă comerciantul nu poate livra, eu pierd timp, nervi și 100 lei.
– Exact!
Ceva de post, poate niște apă.
De fapt, ăsta e momentul ăla în care vine clientul, îți dă laptopul mai încolo, scoate prosopul și pune pâinea pe birou.
Știți de ce nu mai ies oamenii la vot în Bacău? Pentru că ăștia care sunt aleși se duc în Consiliul Local doar ca să stea pe facebook, să vorbească unii peste alții, să vorbească de notele pe care le-au luat la examene (primarul, consilierul), să divulge discuții politice private și să se ia la mișto. Pe scurt, Consiliul Local Bacău este, a fost și va rămâne o mahala bazată pe orgolii și datorii politice.
Azi mă duc la ședința Consiliului Local Bacău, ca să văd, live, cum se fură acadelele.