Categorie: De pe Facebook

Am citit într-un comentariu că „IT-iștii sunt asistații social ai momentului” și mi-am dat seama că sunt atât de multe discuții care pot porni pe seama acestui subiect, că nu poate facebook să le suporte pe toate într-o singură postare.

A citit careva contractul ăla prin care se vinde Bacăul către o societate a Bacăului condusă de însuși Bacău? Sau l-ați reperat doar din statusuri de pe facebook? Sau aveți filtru de facebook pe „mârlănie publică” și habar n-aveți despre ce vorbesc?

Dragi PSD-iști,
Iată un ecsemplu complect de Feik Niuz! Anti romînul ăsta șia da-t demisia k să nu mai semneze diplome pentru colegii noștri kre nu are fitze să treacă de clasa întîi fără pile!
Share să vadă toată România!
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/rectorul-universitatii-bucuresti-isi-da-demisia-din-cnatdcu-in-semn-de-protest-fata-de-numirea-noului-ministru-al-educatiei-868989

Încă 30 de bani și creșterea salarială devine nulă. Și îndrăznesc să cred (cu hashtag, dacă vreți) că asta se va întâmpla până la sfârșitul anului, pentru că, în ultimele două luni, euro a crescut cu 7 bani.
https://cursuleuro.ro/salariul-minim-net-medii-lunare/?start=2017-01-22

Liviu a avut de ales:
– Taxa de solidaritate, minimum 27.000.000 euro/an – dar n-ai cum să-i cum să-i cheltuiești aiurea pentru că sunt într-un fond de solidaritate protejat de legi europene.
– D600 pentru impunere anticipată în baza veniturilor care ar putea fi realizate în 2018: 30.000.000 euro, bani la bugetul asigurărilor, unde poți să faci cam tot ce vrea mușchiul tău pentru că România-i stat de drept.
Liviu a ales.

Poate mă lămuriți și pe mine cu o treabă.
Săptămâna trecută am trecut pe la sediul ANAF din Bacău și, fix înainte să intru în minunatul buncăr din centrul orașului, am fost abordat de 2 „dubioși” (murdari, bine făcuți, tatuați pe gât, dantura incompletă, etc):
– Auz’, băiatu’, mă cheamă unul după se întoarce spre celălat. Stai mă, că băiatu-i educat.
M-am oprit. Eram în centrul Bacăului, la doi pași de primărie, prefectură, în fața la ANAF – ce se putea întâmplă?
– Salut băiatu’ (și schițează mâna să dăm noroc). N-ai să ne dai și nouă un leu că abia ne-au dat drumul de la penitenciar și vrem să mâncăm ceva.
În momentul ăla am spus un „nu” apăsat, m-am întors și am intrat în buncăr. Nu s-a întâmplat nimic și nu i-am mai văzut de atunci.
Acum, problema mea este că nu reușesc să-mi dau seama de ce mi se pare o situație atât de ciudată. Să fie din cauză că erau fix lângă ANAF, unde, dacă nu mă înșel, nu poți plăti cu cardul? Să fie că era ora în centrul orașului, la 11, în mijlocul zilei? O fi fost comportamentul ăla al găștilor de noapte care bântuiau cartierele după țigări ca să fure portofele?