Știu că sunt român pentru că, atunci când aud că Guvernul „impune, dar va asigura”, încep să-mi număr banii din portofel.
Categorie: De pe Facebook
30 de ani, 53 de luni, 9 zile și o pandemie.
Se pare că cineva n-a vrut să accepte ordonanța cu suspendarea zilei de 21 aprilie.
Dragi români,
Cu mâhnire în suflet, vă anunț că data de 21 aprilie se suspendă cu 30 de zile, începând cu ziua de marți.
Vă mulțumesc!
Izolare voluntară, ziua 32. În cazul în care vă întrebați cum se aspiră jaluzelele orizontale, vă răspund eu: lamelă cu lamelă, toate cele 1686 de bucăți.
Nu vă supăraț’, o intrebare am: voi cum vă mâncați sarmalele? Eu, de exemplu, nu concep să le mănânc fără smântână sau iaurt grecesc 😁
Nu că mă laud, dar cineva va păpa sarmale weekendul ăsta.
Am o întrebare pentru Klaus și pentru Marcel: am față de Louis de Funès?
Și totuși, Iisus (cu doi de „i”, că e ortodox) n-a zis niciodată: „mergi neamule la boală, că de asta te-am salvat, să alegi tu să suferi singur.” Acum, Isus (fără un „i”, deci nu știm dacă era adevărat) nu s-a exprimat nici el, dar cred că era de aceeași părere.
Voiam să scriu o înjurătură, dar n-o mai scriu. N-are sens.
Din punctul meu de vedere, statul poate să prelungească starea de urgență pentru 5 ani. Atât timp cât aplicatorii și făuritorii de legi nu sunt în stare să facă diferența între o pandemie și un război/accident nuclear, starea de urgență e fix degeaba.
Avantajul de a locui la marginea orașului.
Anul acesta nu mai merg la vot.
Nu știu de ce am impresia că oamenii își vor face o cruce ca părinții lor să n-aibă vecini turnători? Știți voi, cum era în vremurile bune.
Știți pozele alea cu laptopul pe masă, priveliște de la înălțime, pe un balcon însorit, cu mobilier alb și ceașca de cafea lângă? Mai puneți un suport de mâță în dreapta și ați obținut biroul meu de vară.