Vasile Oprişan pare genul de om deschis la orice soi de discuţii. Este conştient de bancurile cu poliţişti, ştie că meseria pe care o face este una foarte importantă şi nu crede că ar trebui să-şi complice jobul în relaţiile dintre politicieni sau cu politicienii: „Dacă te sună un deputat sau un senator, îi răspunzi la telefon că este de bun simţ”.
Nu a împuşcat pe nimeni până acum, dar asta nu înseamnă că nu a tras cu arma când a fost nevoie de avertisment. A fugărit un hoţ „de grădiniţe” vreo 3 kilometri, iar când l-a prins nici nu trebuia să-i tragă vreo două peste cap – individul abia mai mişca. Interesant nu este că el a reuşit să alerge mai ceva decât un maratonist, ci condiţia fizică a hoţului.
Primele arestări le-a făcut în zona URA, iar una dintre cele mai „vizitate” zone era cea a restaurantului Acapulco. „Acolo ieşeau mereu bătăi”. Îşi aminteşte cum a fost invitat să servească un pahar de otravă de către o mamă a căror băieţi fuseseră implicaţi într-o bătaie şi trebuia să-i aresteze. „A făcut circ, era de îmţeles, dar i-am explicat într-un final despre ce era vorba”.
Nu e nevoie să baţi un suspect ca să obţii o informaţie: „De obicei este de-ajuns să-i prezinţi dovezile care-l incriminează.”
„Cel mai uşor este să arestezi pe cineva care a făcut puşcărie. Cunoaşte legea, ştie că nu are scăpare şi nu opune rezistenţă când se vede prins.”
Au mai scris: Aghiuţă, Amalis, Inima Bacăului, Kristofer şi Mihai Enăşel
Deci imi place ca li se cere celor ce fac munca de jos sa aiba conditie fizica buna, dar nu neaparat si celor cu functii importante. Deci pe cine ar trebui sa ia drept exemplu deci domnii subofiteri deci?