A primit cineva, vreodată, un bon pentru chiţibuşurile care se dau ca rest? Dacă tot ne târguim pe mărunţişuri, ar trebui ca acea marfă pe care o primim la schimb, fără voia noastră, să fie trecută şi pe bon. Adică să se vadă că, într-adevăr, acea gumă valorează cât restul şi că, mai bine zis, proprietarul magazinului va plăti taxele aferente. Altfel face evaziune.
La fel cum se face evaziune şi cu ţigările la bucată, caramelele şi bombonelele cumpărate la borcan şi vândute la bucată, sau la pastilele pentru ţânţari care se vând la 50 de bani pe unitate, iar o cutie cu 30 de bucăţi se dă la 3 lei. Ai zice că, pentru un preţ de 5 ori mai mare, e cam greu să ţii evidenţa.
Un singur magazin din zona mea obisnuia sa-mi ofere guma pe post de rest in mod frecvent. Asta pana le-am dat-o inapoi, ca diferenta la pret. De-atunci m-au tinut minte si-au pastrat guma pentru altii.
Nu că nu ai dreptate, da’ ştii cât tre’ să evazionezi cu câte 50 de bani să ajungi la 3 milioane de dolari (o singură captură din dosaru’ ‘Portul Constanţa’)? E ca şi cum ai zice ‘hai să ne punem să’i prindem pe ăştia care fură câte’un ou’ ignorându’i pe ăia care fură câte’un bou…