Avand in vedere faptul ca am invatat 4 ani in acest „Colegiu National Fenomenal”, mentionez ca m-am gandit cu seriozitate inainte de a scrie acest articol. Nu pentru faptul ca imi este frica de vreun profesor sau director care il va citi, ci pentru motivele pentru care il voi scrie [pentru ca sunt multe si greu de elaborat]. Va fi un articol lung. Cine nu vrea – nu citeste. Suferitorii de pupincurism educational si de sensibilitate acuta sunt rugati sa stea deoparte de aceasta data.
De vreo 4 ani Colegiul National Fenomenal este intr-o continua si lunga renovare. In fiecare an apar tot felul de motive pentru care elevii vin la liceu sa se bucure de prezenta muncitorilor „calificati” care isi fac treaba ca niste romani adevarati, asa cum sunt ei vazuti peste granitele tarii. Asta este, insa, in sensul bun. Adica ei, cei presupusi a fi avut o meserie nu prea de laudat (muncitori de rand), au reusit sa-i aduca la voia lor pe mai marii educati profesori ai Colegiului. Astfel, programul lor de lucru este de luni pana vineri, intre orele 8-15. Nu se lucreaza de sarbatori si in vacante, ca doar nu suntem nebuni la cap, noi, ca elevi sau profesori, sa nu ne bucuram de vizita lor zilnica prin salile de clasa, de praful si de conditiile de santier pe care le creeaza ori de ambianta relaxanta data de sonetele ciocanelor.
Titulatura de „Colegiul National” spune multe despre acest liceu. In primul rand, elev fiind, nu ai o buda calumea in care sa te duci si sa zici: „Aici e locul potrivit pentru treburile mele”. Probabil s-au gandit ca stilul turcesc este la moda, dar ma-ndoiesc ca turcii nu beneficiaza macar de-un wc in baile liceelor. Nu stiu ce se intampla la profesori, dar cert este ca la elevi situatia este mai mult decat penibila. Situatia optima pentru un elev/ eleva careia ii vine sa se c**** la propriu ar fi clasica gaura intalnita in cele mai vechi timpuri la pulimea taraneasca. Taranii faceau inainte pe oriunde apucau, insa la un moment dat i s-a parut ca este cazul sa adune toti rahatii la un loc. A sapat o gaura in mijlocul curtii si a zis: „Aici ne c***m”. Doua secole mai tarziu a aflat ca exista closet si hartie igienica.
Dar sa revenim. Cum ziceam situatia budelor este mai mult decat penibila. Pe langa faptul ca dotarea ar fi trebuit sa includa cateva chiuvete, care printr-o minune au ramas fara teava de scurgere [dai drumul la apa si te trezesti ca parca te-ai p***t pe tine], mai este si fumul. Si nu este vorba de fumul de la renovare*, ci mai degraba fumul de la tigarile celor stresati, a caror viata se rezuma la o mare sugere de chistoace. Elevii ca elevii, dar mai nou toaleta a devenit locul de fumat al muncitorilor. Adica totusi:
Voi avea mult de comentat despre situatia budelor asa ca tineti-va stomacurile, mana la gura si incercati sa aveti pungi de hartie la indemana. De fapt, incercati sa aveti saci – in functie de sensibilitatile fiecaruia.
Dar sa trecem peste toate astea: esti in timpul orei si iti vine asa, sa faci o vizita la toaleta. Din nu stiu ce motiv, te suna prietena si ai chef sa-i raspunzi la telefon. Petreci scuza cu „nu ma pot abtine” si te duci sa te ascunzi la toaleta, ca oamenii normali. Problema este ca atunci cand intri ai o senzatie ciudata si simti nevoie sa scoti ceva – de preferat pe c*r, pentru ca in calea ta intalnesti:
Nu stiu cum este, dar mie aceste mesaje antireligie mi se par o sursa inepuizabila de [cum se zice la acel sentiment special, cand iti vine sa te c***i?]. Da, suntem constienti de ambiguitatea religiilor, cateodata ne indoim de existenta lui Dumnezeu, dar nu cred ca este cazul sa ne gandim la asa ceva cand mergem la WC cu un scop predefinit. Dar in fine, sa zicem ca trecem si peste asta. Trecem la capitolul „What The Fuck?” (ca suntem la moda si stim ce-nseamna):
Parafrazandu-l pe Caragiale: „Eu unde votez?”. Adica mai pe romaneste: „Ce ar trebui sa fac eu aici?” E lapte acolo? E potabil? Sau este pentru efectul: „plutitor” (C. M).
Se-ntampla la liceu, mai exact la un „colegiu national”. Se intampla acolo unde lumea se asteapta sa existe o oarecare organizare, o oarecare dotare speciala a liceului pentru ca acolo se presupune a invata mintile stralucite ale pulimii bacauane. Se presupun multe. Se presupune ca iti este sete si ca vrei sa bei… apa?
Situatia budelor este acceptabila atat timp cat nu ai nevoie de ele. Le ignori, te gandesti la floricele pe campii, aplici teorema strangerii din fund si iti continui ziua la scoala. Problema este asa cum a zis si Creanga: „Eu il las, dar nu ma lasa el pe mine”. Unde te duci fantoma budelor te urmareste, asa ca in timpul orei de Romana sau de Matematica esti invitat sa admiri locul „sacru” al profesorilor. Pe timpul renovarilor s-a facut vedere in stil High Definition catre toaleta profesorilor si ne putem mandri cu „unitatea” colegiului:
Pentru ca trebuie sa dam sens expresiei: „Am facut liceul la WC”. Si, pe langa asta, avem: miros gratuit de vopsea si de gaz, praf ca pe vremea faraonilor si simfonia cuilor si a bormasinilor care ne va incanta in fiecare ora, in orice sala de clasa ne dorim a studia. Situatia nu este atat de penibila pe cat pare: mai pica internetul, mai cade curentul, muncitorul mai bea o bere pe care o ridica pe scripeti – asta-i viata. Cat despre problema c***tului: „in spatele scolii” (V.M.) pare a fi solutia cea mai buna.