Să zicem că în anumite facultăţi sunt o serie de profesori care iau salarii cât iau oamenii de rând într-un an. Adică vreo 10.000-20.000 de lei pă lună – aşa, numai venitul din leafă. Ei bine, ce se pot face acelor porci care vin şi predau nişte prostii sau care copiază cursuri de pe internet şi le trântesc în faţa studenţilor: luaţi, citiţi, faceţi-vă mai proşti decât eraţi şi plecaţi de aici şomeri cu diplome de ingineri.
Avem cazul unu: profesorul vine la curs, stă două trei minute, scoate o carte din sertar şi le zice viitorilor emigranţi: „mergeţi, luaţi cartea asta de la bibliotecă şi conspectaţi”. Pleacă vreo ora jumat şi se întoarce: „Aţi copiat? Nu? Ia rezolvaţi-mi problema asta„. Iar asta pe nesimţite, studentul abia vede formula pentru prima dată-n viaţa lui, habar nu are cu ce se mănâncă, iar profesorul vrea să-i rezolve problema fără nicio explicaţie. Nice. „A, iar la sfârşit vreau să-mi aduceţi toate lucrările de laborator cu calculele făcute corect” (dăm cu banul, poate iese corect)
Un alt profesor învaţă studentul: „Când veţi fi ingineri, va trebui să daţi explicaţii lungi şi tehnice, ca să nu vină altcineva să vă mănânce vouă pâinea. Trebuie să fiţi câtmai tehnici posibili”. De aceea cursul este plin de termeni tehnici: „semafor (what the fu..?), cutie poştală (incrementator care nu se salvează în memorie), dispecer (task manager în traducere de taximetrist), exhaustiv (probabil excesiv), comunicaţie (un soi de comunicare cu ţ)” – astea referitor la taskuri.
O altă tentativă se duce la tablă şi scrie o problemă: „Aici forţa asta acţionează perpendicular de jos în sus. Acum avem aici o problemă.. ia spuneţi stimaţi studenţi – am pus bine forţa asta? (săgeată de jos în sus pe o axă).” Lumea tace, bineînţeles că e un fel de: „Ce pula mea vrea să zică ăsta? Că nu ştie să pună datele unei probleme?” – după care iese unul la tablă şi spune din două în două minute: corect, aşa. La calcule pune lumea să calculeze:
„Cât v-a dat y?
3,452.
Aşa v-a dat la toţi?
Da.
Bun, scrieţi.”
După vreo 10 minute de rezolva intens la problemă, ceva nu e bine. Forţa era pusă a-mpulea. Concluzia: „faceţi calculul că aţi greşit undeva sigur. Nu mai stau eu acum să văd ce-aţi greşit voi!” – De parcă nu odrasla maică-sii i-a pus să facă aşa.
PS: Dacă nu ştiaţi, transparenţa înseamnă că nu se poate vedea în interior (alt profesor). Şi te mai miri de ce nu ies ăştia în stradă, iar o femeie de serviciu are salariul de 500 de lei. De aia bă, că ăştia fac bani prinzând muşte, nu ca voi, proştilor!
Tare m-ai facut curios despre cine este vorba! Ce stiu cert este ca
nu o/il am ca profesor!
Şi eşti de abia la început… De făcut nu prea ai ce să le faci în
afară de să le atragi atenţia că nu e bine cum fac ei care oricum
nu va avea nici un rezultat notabil. Cel mai bine ar fi să îi
ignori, dar şi asta va fi greu, însă cum eşti o persoana
determinată si cu o dorinţă mare de a schimba ceva şi de a face
lucrurile mai bune decât sunt, fiecare lucru nespus se va acumula
în tine şi e posibil să izbucnească în momentul în care se vor
strânge prea multe, şi sigur se vor strânge..
acum roaga-te sa nu-ti citeasca blogul :)) university teacher =
god. si asta pt simplul fapt ca facultatea este… facultativa.
are curaj vreunul sa-si asume cele spuse de mine mai sus?