Oameni. Frica si suprematia [Partea I]

Una dintre cele mai interesante afirmatii intalnite intr-o istorisire ori chiar intr-o istorie a unui stat se refera in special la instaurarea terorii ca metoda principala de „manupulare” a populatiei. Va sa zica, de cand a cazut regimul Ceausescu, in Romania este democratie curata, asta inseamna ca romanului nu-i va mai fi frica sa se manifeste. Astfel se poate ajunge usor la cateva concluzii generale despre majoritatea problemelor ridicate in consilii, sau chiar despre cele neridicate caci intotdeauna ele sunt cele mai importante.

In primul rand romanul nu mai traieste cu frica in sange inca din perioada comunistilor. Dupa acest regim terifiant, libertatea isi spune cuvantul si omul, care e om capabil sa inteleaga, isi etaleaza principiile ori dovezile clare ale inteligentei sale brodate. Cand mergi pe strada, te uiti atent, caci dovezile acestea sunt peste tot lasate ca toti ceilalti sa vada. „Frate, mi-a venit sa ma c*c, sunt liber, si am luat decizia sa-mi dau jos pantalonii, aici, in centru, si sa demonstrez umanitatii dorinta mea de libertate”. Si iata, deci, cum ia nastere pe trotuarul mult calcat de oameni cu scoala, educati si demni de suprematie globala – un cat se poate de mare rahat. E democratie. Pana la urma nu poti critica omul ca i-a venit acolo, in acel moment, si nu poti sa-i zici ca maica-sa e retardata ca nu l-a invatat sa foloseasca olita. Si totusi, daca tot e atat de liber sa se c*ce in mijlocul strazii, n-ar putea incerca sa-l si manance, adica sa-si duca lupta cu frica si sa-si demonstreze democratia la un nivel mai avansat. „Doar oamenii alesi sunt capabili sa-si inghita rahatul”. [Acesta replica nu are tenta politica]

Si puterea prostiei cu puterea libertatii este foarte des confundata. Avem drogatii care isi iau inima in dinti si spun: „Da, pentru ca sunt liber!”, alcoolistii pentru ca: „E viata mea, fac ce vreau eu cu ea”, si cultivatii tarii care zic: „Si noi ca ei”. In fond omului ii este frica de tot ce-l defineste ca specimen humanoid. Nu este tocmai un pleonasm, dar strigam in gura mare ca: „Nu suntem idioti, nu suntem prosti”. Tocmai inteligenta acuta denota frica de prostie. Apoi mananc de frica sa nu-mi fie foame, citesc de frica sa nu mor curios, ma educ sa nu fiu renegat, ma prostesc sa nu fiu insipid, ma injosesc sa nu fiu arogant, beau sa nu-mi fie sete. Tentele ce definesc cocalarismul sau pitiponcismul alte incercari ratate de a scapa de sindromul: retarzii societatii, iar cam toate problemele sun definite mai mult sau mai putin de frica.

„D-aia boul ala era tocilar?”. Pai in mare parte cam da. Mai mult ii este frica de maica-sa, apoi ii este frica de viitorul diabolic ce l-ar putea astepta daca nu crapa capul intr-o carte, etc. „D-aia-i tipa aia curva?” Mai mult sau mai putin da. Numai ca ei ii este frica sa nu faca foamea. Acum aici este vorba de o problema relativa. Ca poate fi curva pe bani sau fara bani.Cea cu bani si-a gasit vocatia, cealalta e doar cretina libera sa faca ce vrea cu corpul ei. […. articolul urmator…]