Reflectare pentru scriere. Lumea nu este pregatita.

Lumea nu e pregatita pentru a citit articole complicate, expresii incurcate si dorinte macabre de schimbare a unui sistem „ideal”. Nu exista un motiv sau o logica, ci pur si simplu, prin a deduce anumite lucruri realizam ca nu suntem pregatiti pentru nimic din ceea ce vedem. Dar intr-adevar zicem „Da” atunci cand trebuie vom putea intarzia un moment ce ne va marca candva. Zicem „Da” nu de teama ci mai degraba de neputinta acceptarii unei schimbari sau a unei situatii.

Lumea nu poate judecata ca se supune principiului majoritatii, iar in subconstient nu exista un „Eu” care sa se evidentieze”. Dupa asteptari un articol de o anvergura filozofica de genul acesta va fi cel mai putin bagat in seama ignorat si necizelat caci nimeni nu accepta lucrurile complicate. Este usor a scrie totul dintr-o postura ideala a creatorului de comic. De asemenea pare usor a pune un nume criticismului si a reflecta anumite aspecte ce pot fi judecata dupa putinta gandirii.

Flasitatea unui subiect este denotat de limbajul folosit. De aceea, atunci cand intr-un articol vor aparea cuvinte neobisnuite precum acestea, articolul respecta cititorii cu o oarecare lectura si o capacitate de intelegere sporita. Bineinteles, totul este relativ, caci acele personaje dornice de afirmare vor vedea potentialul maxim al propriului criticism si vor adresa diverse comentarii la adresa sa. Si nu este nimic de demnat caci este in natura umana ca totul sa fi servit pe tava, iar daca cei ce nu-nteleg se lauda-ntre ei, atunci succesul este garanta – cel putin la nivel mintal, caci in realitate esti injurat si definit ca un alt talent irosit pe vorbe ieftine.

Si vorbe ieftine sunt acelea care trateaza subiecte de mult tratate si critica lucruri de mult criticate. In fond lumea nu este pregatita sa accepte o realitate existenta si ignorata. Cati dintre cei ce citesc acest blog vor citi acest articol si vor zice: „De fapt, parca am inteles ceva, dar totusi…”? Si apare confuzia celor ce obisnuiesc sa citeasca caci ei se intreaba: „What the fuck”? (E o obisnuinta a gandirii in limba engleza). Se face bezna in mintea omului si o revelatie ii vine in mine, caci parca si-a pierdut 3 minute din viata citind un rapan de text de pe un rapan de blog.

Usor, usor este de comun acord ca articolele care nu trateaza subiectele interesante precum: „Sex”, „P****” , sau orice alte injurii primitive ori subiecte tabu, sunt bune de aruncat la cosul de gunoi. Nu voi putea niciodata sa admit ca un ziar nu are curajul sa exprime ceea ce se intampla in zona centrala a unui oras, caci lumea nu este pregatita sa accepte faptul ca intr-adevar sunt oameni care nu au invatat inca ce este un WC. Ca sunt legi care nu interzic unui cetatean sa-si lase nevoile pe un trotuar si nu se fac campanii de educare in ceea ce priveste „materia fecala”. In fond lumii ii pasa ca va calca intr-un rahat pe un pavaj ultra modern pe langa teatru, ori zona culturala a orasului, dar lumea nu se va exprima niciodata: „am calcat intr-un rahat”. Tot astfel nu vom intalni niciodata un afis care sa zica: „Nu va mai cacati pe strada” pentru ca aceeasi lume nu e pregatita pentru a infrunta realitatea asta scarboasa. In fond aleele sunt pline de rahat de sute de ani, nimeni nu s-a indreptat atunci spre problema asta, nimeni nu se va inclina macar acum.

Scriitorul scrie, cititorul citeste iar subconstientul judeca daca va fi vorba de o critica, de un comic absurd sau de o relatare fictiva. Este o contemplatie sau lumea nu este pregatita? Caci niciodata omul nu va fi pregatit sa accepte un deces, oricat va exprima acesta regretul timpului neavatu. Iar vaicareli de genul: „daca as mai fi avut timp, as fi facut..”. Un deces nu va fi acceptat niciodata, un suferind de un handicap va regreta intotdeauna problema, iar „daca” va deveni o scuza suprema pentru cauze nobile sau mai putin nobile ce vor actiona mintea lor.

Asadar, cine este vinovat: eu ca am scris, ori tu, cel care nu are timp sa citeasca ce am scris mai sus?