Am o serie de întrebări pentru băcăuanii care publică cărți*:
1. De ce aveți coperți atât de proaste, cu imagini copiate de pe internet, titluri indescifrabile și culori vomitive?
2. De ce țineți morțiș ca paginile să fie din hârtie albă, groasă (ca pentru Xerox) cu fonturi negre? Voi puteți să citiți o astfel de carte fără să o distrugeți după ce treceți de primele 50 de pagini? Dar fără să vă chinuiți ochii după primele 10?
3. Înțeleg că eu sunt prost, dar de ce nu scrieți, totuși, în limba română, ca să nu fiu nevoit deschid dicționarul explicativ după fiecare înșiruire aleatorie de trei cuvinte?
4. Dacă tot vreți să răspândiți cultură, n-ar fi mai bine să fiți înțeleși și de ființele umane, nu doar de demiurgi? Ca idee, demiurgii nu plătesc pentru conținut.
4. Vouă vă place să vă chiompiți după textele alea aliniate stânga dreapta, în care se pun spațieri și între cuvinte, de te prinde strabismul instantaneu?
5. Voi mai cumpărați cărți, măcar așa, din când în când? Sau vă fericiți doar cu exemplare pe care le primiți gratuit, din când în când, de la alți scriitori ca voi?
6. V-ați gândit să întrebați o persoană care citește cărți (pe care le cumpără) ce părere are de exemplarul ăla de test pe care vi-l dă editura/tipografia la început? Dar să vorbiți cu un tehnoredactor (care nu e doar cadru didactic sau care a făcut mai mult decât a corecta lucrări de licență la viața lor)? Dar cu un grafician (fie el și amator)?
7. *Cum pot evita cacofonia de la început?